Gabriel Garcia Marquez - Ultima scrisoare
“Daca pentru o
clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o
bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in
mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare
minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As
merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta
cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte
modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai
corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu, daca as avea
inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare.
As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui
Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as
oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti
durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca
nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai
indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai
indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa
zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea,
ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am
invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa
bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am
invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut,
pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci
cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am
putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci
cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod
neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce
gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea
dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu
pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te
voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema
inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand
voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a
le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca
acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te
iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta
oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si
ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te
iubesc, ca niciodata nu te voi uita.
Ziua de maine nu-i este
asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii
vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi,
intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei
regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un
sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i
mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat
de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa
le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de
dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.
Demonstreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”
Darul tau pt eternitate, pentru Hristos este in inima ta,este chiar inima ta! „Să mă iertaţi, părinţilor, vă rog, C-având puţină treabă azi cu Domnul M-a biruit în rugăciune somnul Şi v-am lăsat cenuşa mea, zălog…” Dar, necrezând că-i mort cu-adevărat, Cu mâna l-am atins peste veşminte… Se risipi cenuşa lui fierbinte Şi, sărutând-o…, am plâns îngândurat!?
luni, 28 aprilie 2014
Un mesaj frumos si profund emotionant al scriitorului Gabriel Garcia Marquez.
Etichete:
Aripi,
Batranete,
Copil,
Dragoste,
Dumnezeu,
Ghiata,
Imbratisare,
Marioneta din carpa,
Moarte,
O bucatca de viata,
Sarut,
Scrisoare,
Soare,
Sufletul meu,
Uitare
duminică, 27 aprilie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)