O rugaciune foarte frumoasa catre Domnul nostru Iisus Hristos - a Sf. Isaac Sirul

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, alcătuită de Sfântul Isaac Sirul

D

oamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător. Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de stră­lucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit ini­ma mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Sursa(link):
http://www.doxologia.ro/rugaciune/rugaciune-catre-domnul-nostru-iisus-hristos-alcatuita-de-sfantul-isaac-sirul

Santa Rita de Cascia La película 22 Final

Aceasta postare este scrisa (de) anul trecut, in Saptamana Mare a patimilor. Asadar sa nu va surprinda anumite date folosite in acest context. Am hotarat sa postez mesajul, deoarece consider ca este de mare actualitate si sper sa-i ajute pe cei ce vor citi sa-si pastreze/intareasca credinta. Il postez acum cu oarecare modificari si imbunatatiri, zic eu.

Imi place foarte mult acest film. Vi-l recomand din toata inima ca sa vedeti, mai ales acum, cand suntem in Saptamana Mare a patimilor, ce putere/forta interioara are un om 'sfant', cu inima curata si ales de Dumnezeu, de a face/crea o lume mai buna in jurul sau, de se transforma/transfigura pe sine si prin sine si pe cei din jurul sau. 

Cel mai frumos moment din acest clip, este cand Sfanta Rita de Casia/Cascia, numita si 'abogada de lo imposible'(adica 'avocata/aparatoare/mijlocitoare a cazurilor greu/dificil/ imposibil de rezolvat'), simtindu-si sfarsitul aproape(as numi-o mai degraba 'trecere', iar nu moarte/sfarsit), cere - in toiul/mijlocul iernii - maicutelor/surorilor de la manastirea unde Ii slujea Domnului Hristos, un trandafir(trandafirul fiind insusi simbolul Mirelui Iisus Hristos, iar crinul - simbolul Maicii Sale - Mireasa pururea Fecioara, Maria). Maicile mirate si surprinse, ii spun ca este imposibil sa-i implineasca/indeplineasca aceasta 'ultima dorinta', amintindu-i ca afara ninge si ca este iarna si, deci, prin urmare, le este imposibil sa-i faca rost(de) si sa-i aduca un trandafir, in aceste conditii, in conditiile date. Replica data de Sfanta Rita este de retinut/de tinut minte: 'Daca aveti credinta in Domnul, atunci nimic nu (va) este imposibil', caci totu-i cu putinta la Domnul, iar 'unde Dumnezeu voieste, se biruieste randuiala firii!'( din 'Canonul Sf. Andrei Criteanul'). Asta inteleg eu prin sintagma 'o credinta de neclintit' in Dumnezeu, in Hristos, exact atitudinea Sfintei Rita. Nu trebuie sa uitam ca in Biblie, in capitolul final - Apocalipsa/ Sfanta Revelatie( a Sfnatului Ioan), la final, cand se vorbeste despre Raiul ceresc/celest, despre Ierusalimul ceresc, care se pogoara din Cer, asemenea unei Mirese, ni se spune ca in Paradis pomii isi dau rodul in fiecare luna(de 12 ori pe an), ca Cetatea Raiului nu are nevoie de lumina si luminatori, deoarece insusi Mirele il va lumina cu o lumina necunoscuta de noi muritorii pana la acel moment, de o frumusete si dulceata negraita: 'Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El'.(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap.2:9)

De ce trebuie sa credem in sfinti si sa ne rugam lor? Sfintii sunt cei prin/in care jertfa lui Hristos ramane mereu actuala in istorie, hic et nunc(acum si aici)! Sfintii sunt niste imagini/icoane christice, iar daca nu-L vedeti si nu-L gasiti pe Hristos in cei in care El salasluieste tainic, inseamna ca nu L-ati cunoscut nici pe El, cu adevarat! Ganditi-va numai la cati oameni s-au cait si s-au intors inapoi/din nou la credinta si spre Hristos-Dumnezeu, cand au vazut supliciile/chinurile indurate cu stoicism de acesti sfinti mucenici/ mucenice si martiri, fie ca au fost regi si imparatese, printi si printese sau simpli oameni, de facto/in fapt, cu totii niste simpli muritori. 'Ce folos, slava fara de Hristos?' spune o cantare ortodoxa. Cine nu are batrani, sa-si cumpere! 

Sfintii sunt 'purtatorii de Cuvant/Lumina ai Logos-ului primordial si etern, ai Domnului Iisus Hristos', sunt 'cartea de vizita' a Lui pe acest pamant, sfintii sunt si 'purtatorii de Cuvant' si 'cartea de vizita' ai religiei si credintei in care ei au trait si cu care au crescut in aceasta lume, credinta care I-au daruit inapoi Lui Dumnezeu, caci, intai si mai inainte de toate, DAR-uri ale Lui Dumnezeu sunt toti sfintii, daruri pentru poporul/neamul, limba si credinta care toate au conlucrat pentru a obtine milostivirea si indurarea, pacea si darul/harul Celui de Sus. Ce spune Sfantul parinte Arsenie Boca, 'Gura de Aur' a neamului romanesc? El spune ca este 'darul' lui Dumnezeu pentru poporul roman, daruit(pentru) si obtinut prin jertfa si martiriul Sfintilor Martiri Brancoveni!!!

O persoana l-a intrebat odata pe parintele Arsenie Boca daca este pacat sa ne rugam la sfintii catolici, iar parintele a spus ca nu este pacat, dar sa nu uitam de ai nostri, adica de sfintii nostri ortodocsi, care sunt, dupa parerea mea, mult mai numerosi si nu numai, ci si mai vrednici, mai jertfelnici, daca aruncam o privire de ansamblu asupra vietilor sfintilor(martiri, mucenici, cuviosi si cuvioase, pustnici etc), desi stiu ca n-ar trebui sa facem diferente intre sfinti, deoarece ei toti stralucesc cu putere in Ceruri si mijlocesc neincetat pt cei ce au ramas pe pamant, iar daca te rogi la unul dintre ei, cu totii iti vor sari tie in ajutor si iti vor da binecuvantarea lor si sarutul iertarii Tatalui ceresc. Dar mai stiu ca Ortodoxia este mireasa aleasa pt intalnirea de taina de la miezul noptii cu Mirele Hristos, iar pt mine exista un singur drum, o singura cale - Ortodoxia, deoarece din ea, ca si din Hristos, au tasnit de-a lungul secolelor si mileniilor paraie de sange si de Iubire datatoare de viata. Sunt atatia sfinti si martiri care au pastrat viu Spiritul Ortodoxiei, care s-au opus paganilor, barbarilor si patimilor pana la sange, jertfindu-se trup si suflet pt Biserica, care este Mireasa lui Hristos, suferind atatea chinuri si patimiri, plangandu-l, prin numeroasele lor rani, cu lacrimi de sange pe Domnul Iubirii care si-a dat haina de pe El, trup si suflet, pt cei ce cred in El. Sfintii sunt pt mine niste imagini christice(Imago Christi), niste icoane ale lui Hristos, niste manifestari actuale ale Mantuitorului in diferite perioade si epoci ale istoriei, iar daca ma inchin si ma inclin in fata unui sfant, insusi lui Hristos ma inchin si in fata Lui ma plec, ma inclin si ma inchin! El Insusi ne-a promis ca va fi alaturi de noi pana la sfarsitul veacurilor. Trebuie sa invatam cu totii sa ne plecam in fata omului umil/smerit, dar mai ales in fata celui suferind/bolnavicios/muribund. Ei duc si povara, adica Crucea celor ce au refuzat-o, celor ce nu au cruce, caci cineva nu-i lasa sa o faca. Eu nu am nimic cu 'pocaitii', eu am ceva cu anumiti asa-zisi 'pastori' care se dau 'mielusei', dar de fapt sunt niste lupi ce duc oile la pieire. De ce zic asta? Pentru ca asta simt, asta cred. Ma doare cand stiu ca sunt interese de care poate unii credinciosi habar nu au. Iertare poate mai exista pentru cei care nu au habar de aceste interese, care din ignoranta, poate chiar si din nevoie, se lasa incantati si cumparati de acesti 'lupi', care de fapt nu ei prada turma, ci ei doar o conduc pana in 'gura lupului' si cand zic asta, ma refer la adevaratul si marele lup! 'Cine are urechi de auzit, să audă!' De aceea regretul meu este ca Biserica Ortodoxa cu credinciosii ei nu se implica mai mult pentru a-i ajuta pe cei defavorizati/nevoiasi si, nefacand tot ceea ce ii sta in putinta, ii arunca pe cei mai vulnerabili si mult mai slabi in credinta, chiar in 'gura lupului'. Chiar mi-am zis, uneori, mi-ar placea sa ne ajutam asa cum o fac 'pocaitii', dar fara sa ne clintim/pierdem credinta, nici macar un pic! Nu vreau, insa, sa se creada ca am ceva cu pocaitii. Nu. Sunt unii dintre acestia care duc o viata curata, ireprosabila, fara cusur si care, si asta vreau sa subliniez, chiar Il iubesc pe Iisus si ar muri pentru El. Iar eu pe acestia ii consider 'buni crestini' si-i socotesc tot ortodocsi, adica duc o viata dreapta, conforma cu viata lui Hristos, conforma cu trairea crestina(ortodoxa). Nici gandirea mea nu este intru-totul 'ortodoxa', desi 'Ortodoxia' mi-a patruns pana in oase, pana in carne, in fiestecare atom al fiintei mele imperfecte. Eu nu ma refer la 'trairea ortodoxa' din lume(cea lumeasca), nu eu ma refer la cea autentica, a 'pustnicilor/schimnicilor/calugarilor' care traiau retrasi departe de lume, in pustie, in pesteri, in paduri sau sub cerul liber, sau chiar si a celor care au trait in lume si s-au daruit ca jertfa Lui Dumnezeu si lumii intregi: sfinti, precum mucenici/mucenice/ cuviosi/cuvioase/MARTIRI!

Se pare ca odata Iisus ar fi spus urmatoarele cuvinte: 'Daca ati cunoaste adevarul, ati muri de durere!'. Hristos ne-a aratat calea, dragi prieteni, El Insusi lasandu-se strapuns de piroane si de sulita pt a ne dovedi cu adevarat ca El este Calea, Adevarul si Viata, pt a risipi orice urma de indoiala prin invierea Sa de a treia zi. Fara sacrificiu, fara suferinta, fara jertfa de sange a lui Hristos si a sfintilor sai, omenirea ar fi fost pierduta de mult. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne lasam cu totii jertfiti pana la sange, nu toti suntem alesi pt aceasta jertfa, ci doar cei mai vrednici dintre noi, pt ca vremurile cand crestinii erau torturati si aruncati la lei au trecut, acum este o tortura mai ales la nivel mental/informational, deoarece traim un razboi psihologic(sau psihotronic) al gandurilor/ideilor/cuvintelor, iar cei mai slabi dintre noi vor cadea. Eu am cazut de-atatea ori, si tot de-atatea ori Hristos m-a ridicat prin har. De cate ori, rugandu-ma la Maica mea, la Maica neamului omenesc, am rabdat ganduri de hula, straine de Dumnezeu si straine de mine, care cautau odihna in inima mea, si am cazut in deznadejde, crezand ca nu voi mai afla iertare, si totusi cadeam in genunchi si ma rugam Maicii, iar ea ca o milostiva ma acoperea mereu la sfarsitul rugilor mele cu harul/Acoperamantul ei. Asa ca, fratilor nu va lasati tulburati de ganduri straine, caci ele nu-s ale voastre, ele doar cauta odihna in inima voastra, dar vor pieri si se vor risipi ca fumul si se vor topi ca ceara, de indata ce veti primi pe Hristos si pe Maica Sa in inima voastra! Pt aceasta trebuie, mai intai ca voi sa-i daruiti inima voastra in mod voit Mirelui Hristos si Maicii Sale, pururea Fecioara Maria, pt ca Hristos sa se poata naste in pestera fiintei voastre, in camara din inima voastra si apoi Soarele Dreptatii va risipi orice umbra/urma de indoiala si-ti va lumina cu lumina sa lina si harica intreaga fiinta si 'pestera de lut' a fiintei tale, la randul ei, va deveni lumina si va lumina in jurul ei, caci lumina lui Hristos biruieste chiar si cel mai adanc intuneric, dansand linistita si neinfricata in cel mai adanc si dens intuneric, imprastiind intunericul, deoarece nimic n-o poate birui.

Va doresc un post linistit, in care sa postiti nu doar de la mancare, ci si de la 'vorbe de dulce', adica sa nu dracuiti, sa nu barfiti, sa nu clevetiti, sa nu judecati pe fratele vostru, asa sa ne ajute Dumnezeu! Cum spune si parintele Arsenie Boca: ziceti ca postiti si carne nu mancati, dar 'carne de om' mancati si 'sange de om' beti cand barfiti/clevetiti, judecati, dracuiti, blestemati si este mai mare acest pacat, deoarece nu conteaza atat de mult 'ce bagi/intra in gura', ci ce scoti pe gura, pentru ca ceea ce vorbesti vine din inima/suflet! Hristos a inviat!

De aceea, un mare duhovnic al al zilelor noastre, parintele Iustin Popovici spune, ca si Dostoievski: 'Nimic nu e mai groaznic de inchipuit decat o vesnicie fara Hristos. Mai bine iadul cu Hristos - iertat sa-mi fie cuvantul acesta nebunesc - decat un rai lipsit de El'.(sau - tot de Dostoievski spus - 'Dacă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului şi ar fi real, că adevărul se află în afara lui Hristos, aş prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul.')

Yanni- Love Is All

Yanni quotes:

* 'Of all the forces that are exerted on us over our lifetime, at least for me, Love has been the most powerful of all!'

* 'As our population increases, our planet becomes smaller and smaller, it's therefore very important that we all learn how to love and accept each other, whenever does not possible, at least, learn how to tolerate one another!' 

* 'And to(till) these days people ask me - Are you Greek, aren't you American? I'm a human being, just like all of us, and then I am Greek or American or Chinese or Indian...'

* 'I've just come to understand and realize that there are as many ways to live life as there are people on this planet.'

* 'Twenty five hundreds years ago(~ 500 BC - Before Christ), Socrates said that/but the perfect <Human Being> is all human beings put together, it was a Collective, it is a <We>, it is ALL of US TOGETHER that makes PERFECTION'

(Socrates lived between the years: born 470 BC - death 399 BC)