Sunt nostalgic. Profesorul de franceza din liceu(care ne era si diriginte) obisnuia sa ne puna sa ascultam, sa invatam si sa cantam acest cantec("La paloma adieu") in 'laboratorul de franceza'. Ii voi ramane vesnic recunoscator pentru ca a reusit sa aprinda(sa provoace/sa starneasca) in mine o mare pasiune/flacara/flama pentru limba franceza, 'limba iubirii'! Sincer, acum as fi fost incomplet fara sublima 'atingerea' si fara puternica influenta pe care limba franceza a avut-o asupra mea.
Cat despre limba noastra romaneasca, stramoseasca, ce as putea sa mai zic? Fara ea, nici macar nu as mai exista(nici macar nu m-as mai fi nascut), nu as mai fi cine sunt, nu as mai fi Eu! Nu as inlocui-o cu nicio alta limba de pe intreg pamantul. Sarutul romanesc este sacru, sfant. Romania este urma buzelor lui Dumnezeu pe acest pamant. Acest sarut cosmic este vizibil din spatiu. Limba este un izvor sacru si nesfarsit(inepuizabil) de cuvinte, in care ne botezam, ne scaldam/afundam si din care ne adapam toata viata, deoarece izvorul curge neincetat, iar omul(fiinta lui) este si el intr-o permanenta cautare/schimbare/transformare(botezandu-se si perfectionandu-se/sfintindu-se neincetat, lepadandu-se de sine, de ce e rau si intunecat in el, in firea lui si in natura umana: 'Trebuie sa mori si sa inviezi in fiecare zi' - Pr. Arsenie Papacioc), fiind intr-o permanenta stare de 'IN STATU NASCENDI'; in ea ne botezam cu adevarat si ne imbracam cu haina ei(ea ne tese un vesmant fiintial, care sa ne acoopere in totalitate, trup si suflet, 'rusinoasa si pacatoasa goliciune' de dupa Cadere), asa cum ne imbracam in/cu Hristos, cand se savarseste aceasta Sfanta Taina in cristelnita din Biserica(Cu ocazia savarsirii Tainei Sfantului Botez, se canta binecunoscuta cantare: 'Cati in Hristos v-ati botezat, in/-tru Hristos v-ati si-mbracat.') Doar atat tin sa va mai amintesc, anume ca:
31 august - Ziua Limbii Romane
La multi ani limbii romane si tuturor celor care o vorbesc(sau macar o inteleg) si, mai ales, o iubesc! A vorbi limba romana inseamna a trai si a simti romaneste. Sentimentul(Simtirea) romanesc este genuin/autentic/sincer/pur (<nealterat si neamestecat), asa cum ne arata Doina(a doini) si Dorul(Reprezentativa este poezia-testament, "Mai am un singur Dor", a poetului nepereche - M. Eminescu), care sunt aproape exclusiv specifice spatiului carpato-danubian-pontic, unde este situata tara noastra romaneasca, mandra natiune romana. "Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai"("Miorita"), sunt coordonatele corecte si reale pe care este asezat/situat poporul roman.
Mai departe, am incercat sa scot in evidenta cum isi exprima poetul dorinta("will" in engleza), la nivel contextual si nu numai, in poezia-testament[este important cum este redata dorinta si cum se manifesta aceasta in POEZIE, care este "OGLINDA" in care se reflecta eul liric, trup si suflet, cu sentimentele si gandurile sale, simtirea si gandirea/cugetul geniului eminescian, vointa(mintea/creierul) si pasiunile/patimile sale(inima)]:
In continuare - din dialogul meu cu poeta Dorina OMOTA(Facebook Messenger - 13 august, in apropierea/asteptarea praznicului "Adormirii Maicii Domnului"):
Sunt momente cand Dumnezeu prefera tacerea mea mai mult decat vorbaria si lauda mea desarta. Eu vreau sa vorbesc, sa fac marea si sarea dar El ma iubeste cel mai mult cand tac. Cand taci malc, trup si suflet, e foarte putin probabil sa mai gresesti fata de cineva, ori sa mai ranesti pe cineva, pt ca, asa cum spune poeta Luminita Potirniche, nu tb. sa vorbesti... decat foarte putin, cat mai putin si numai cu rost si dk este de un mare si real folos pt om, pt sufletul lui, in definitiv. Altceva nu conteaza!
"Sa nu vorbesti/ CUVINTELE RANESC buzele/
UNEORI le SARUTA/ Dar TOT MULT RAU fac..."
Conteaza fiecare gand, cuvant, fapta, idee, intentie(vadita sau ascunsa)/ pozitie/atitudine. Unele ne sculpteaza trupul, altele ne modeleaza sufletul dar toate au o influenta puternica asupra fiintei umane(care este si trup si suflet) pt ca omul devine ceea ce gandeste, ceea ce crede si ceea in ce crede, ceea ce vorbeste, iar faptele vor face intotdeauna diferenta, cum e si firesc...
Se spune ca Eminescu isi dorea ca, dupa ce va muri, sa fie ingropat la tarmul marii si sa i se cante/ sa auda in fiecare noapte(noapte de noapte) imnul "Lumina Lina". O dorinta pura si nevinovata! Eminescu, cat de pur si nevinovat! Si daca a gresit, si daca a avut greseli, ca orice om(cum e si firesc, caci nu exista om fara de greseala, afara de Omul Iisus Hristos, adica Insusi bunul Dumnezeu) sunt convins ca insusi Maica Domnului si Pururea Fecioara Maria a mijlocit pt el si i-a indeplinit dorinta si de Acolo de unde este poate auzi unduirea lina a marii mangaind/sarutand/imbratisand tarmul si unindu-se... Spre/aproape de apus, in departare, dar totusi foarte APROAPE, batand clopote, rasunand si inaltandu-se peste vai si dealuri, glasuri suave, pline de "luminE" line(licenta poetica>corect este "lumini")... Cuvintele pronuntate(grup de sunete articulate) ne formeaza/sculpteaza/modeleaza gura, limba, buzele, iar gandurile si ideile(credinte/alte credinte) ne formeaza/modeleaza/sculpteaza si ne ascut mintea, toate la un loc(ganduri, idei, cuvinte, imagini etc.) imbogatindu-ne Imaginatia.
Oare cati dintre noi se gandesc, atunci cand vorbesc, la ea, la limba noastra romaneasca/stramoseasca, ca este o fiinta vie si ca-i facem rau prin intentiile, gandurile, vorbele si faptele noastre.
Lacrima limbii noastre este 'o lacrima de sange'. Dumnezeu ne daruieste in schimb o picatura de Lumina eterna, nepieritoare si nemuritoare din Fiinta Sa. El plange peste tara cu lacrimi de foc si de lumina, deoarece El este Lumina, iar Lacrima Ii este un foc nestins, de neinvins/nebiruit. Lacrima este Domnul Iisus Hristos.
'Varsă Doamne har(dar) şi bine./ Har(dar) şi bine de la tine./ Peste mari şi peste mici./ Peste toţi câti sunt aici.'('Noua azi ne-a rasarit')
Limba nu doar ca sfinteste omul, ci intreg poporul! Limba este cea mai sfanta rugaciune si cea mai sigura cale de a urca la Cer; asadar limba este si o scara spre cer. Multi sunt cei care au incercat si incearca mereu s-o manjeasca si s-o intineze, dar limba romana ramane sfanta pe acest picior de plai, pe-aceasta gura de rai! Sunt atatia martiri care pentru limba, pamantul si poporul roman, pentru pastrarea identitatii nationale au varsat pe-acest pamant lacrimi de sange, suspinand si rugandu-se cu suspine negraite. Sa le cinstim memoria si sa le multumim pentru faptul ca azi vorbim aceasta limba, ca traim pe-acest petec de pamant si ca nu ne-am pierdut identitatea si nici nu ne-am instrainat de dreapta credinta ortodoxa, asa cum s-a intamplat prin alte locuri. Va imbratisez cordial. O noapte binecuvantata si sa nadajduim intr-o zi de maine si o lume mai bune!
Cat despre limba noastra romaneasca, stramoseasca, ce as putea sa mai zic? Fara ea, nici macar nu as mai exista(nici macar nu m-as mai fi nascut), nu as mai fi cine sunt, nu as mai fi Eu! Nu as inlocui-o cu nicio alta limba de pe intreg pamantul. Sarutul romanesc este sacru, sfant. Romania este urma buzelor lui Dumnezeu pe acest pamant. Acest sarut cosmic este vizibil din spatiu. Limba este un izvor sacru si nesfarsit(inepuizabil) de cuvinte, in care ne botezam, ne scaldam/afundam si din care ne adapam toata viata, deoarece izvorul curge neincetat, iar omul(fiinta lui) este si el intr-o permanenta cautare/schimbare/transformare(botezandu-se si perfectionandu-se/sfintindu-se neincetat, lepadandu-se de sine, de ce e rau si intunecat in el, in firea lui si in natura umana: 'Trebuie sa mori si sa inviezi in fiecare zi' - Pr. Arsenie Papacioc), fiind intr-o permanenta stare de 'IN STATU NASCENDI'; in ea ne botezam cu adevarat si ne imbracam cu haina ei(ea ne tese un vesmant fiintial, care sa ne acoopere in totalitate, trup si suflet, 'rusinoasa si pacatoasa goliciune' de dupa Cadere), asa cum ne imbracam in/cu Hristos, cand se savarseste aceasta Sfanta Taina in cristelnita din Biserica(Cu ocazia savarsirii Tainei Sfantului Botez, se canta binecunoscuta cantare: 'Cati in Hristos v-ati botezat, in/-tru Hristos v-ati si-mbracat.') Doar atat tin sa va mai amintesc, anume ca:
'Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră –
Pentru limba, pentru limba noastră.
Pentru ea ninsori se cern din spaţii
Pentru ea puternici sunt Carpaţii
Pentru ea e caldă vatra poamei –
Pentru limba, pentru limba Mamei.
Refren:
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre.
Pentru ea noi văruim pereţii,
Pentru ea mai sunt răniţi poeţii,
Pentru ea cresc florile visării –
Pentru limba, pentru limba ţării.
Refren:
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre."
(Pentru ea - Ion si Doina Aldea Teodorovici)
31 august - Ziua Limbii Romane
La multi ani limbii romane si tuturor celor care o vorbesc(sau macar o inteleg) si, mai ales, o iubesc! A vorbi limba romana inseamna a trai si a simti romaneste. Sentimentul(Simtirea) romanesc este genuin/autentic/sincer/pur (<nealterat si neamestecat), asa cum ne arata Doina(a doini) si Dorul(Reprezentativa este poezia-testament, "Mai am un singur Dor", a poetului nepereche - M. Eminescu), care sunt aproape exclusiv specifice spatiului carpato-danubian-pontic, unde este situata tara noastra romaneasca, mandra natiune romana. "Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai"("Miorita"), sunt coordonatele corecte si reale pe care este asezat/situat poporul roman.
Mai departe, am incercat sa scot in evidenta cum isi exprima poetul dorinta("will" in engleza), la nivel contextual si nu numai, in poezia-testament[este important cum este redata dorinta si cum se manifesta aceasta in POEZIE, care este "OGLINDA" in care se reflecta eul liric, trup si suflet, cu sentimentele si gandurile sale, simtirea si gandirea/cugetul geniului eminescian, vointa(mintea/creierul) si pasiunile/patimile sale(inima)]:
"Mai am un singur dor:
În LINISTEA SERII
Sa ma lasati SA MOR
LA MARGINEA MARII;
Sa-mi fie SOMNUL LIN
Si CODRUL APROAPE,
Pe-ntinsele APE
Sa am un CER SENIN.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiti un PAT
DIN TINERE RAMURI.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plânga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
FRUNZISULUI vested.
Pe când CU ZGOMOT CAD
IZVOARELE-NTR-UNA,
Alunece luna
Prin VARFURI lungi DE BRAD.[...]
Deasupra-mi TEIUL SFANT
Sa-si scuture CREANGA.
[...]
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zâmbeasca iar.
Va geme de patemi
AL MARII ASPRU CANT...
Ci EU VOI FI PAMANT
ÎN SINGURATATE-MI."
In continuare - din dialogul meu cu poeta Dorina OMOTA(Facebook Messenger - 13 august, in apropierea/asteptarea praznicului "Adormirii Maicii Domnului"):
Sunt momente cand Dumnezeu prefera tacerea mea mai mult decat vorbaria si lauda mea desarta. Eu vreau sa vorbesc, sa fac marea si sarea dar El ma iubeste cel mai mult cand tac. Cand taci malc, trup si suflet, e foarte putin probabil sa mai gresesti fata de cineva, ori sa mai ranesti pe cineva, pt ca, asa cum spune poeta Luminita Potirniche, nu tb. sa vorbesti... decat foarte putin, cat mai putin si numai cu rost si dk este de un mare si real folos pt om, pt sufletul lui, in definitiv. Altceva nu conteaza!
"Sa nu vorbesti/ CUVINTELE RANESC buzele/
UNEORI le SARUTA/ Dar TOT MULT RAU fac..."
Conteaza fiecare gand, cuvant, fapta, idee, intentie(vadita sau ascunsa)/ pozitie/atitudine. Unele ne sculpteaza trupul, altele ne modeleaza sufletul dar toate au o influenta puternica asupra fiintei umane(care este si trup si suflet) pt ca omul devine ceea ce gandeste, ceea ce crede si ceea in ce crede, ceea ce vorbeste, iar faptele vor face intotdeauna diferenta, cum e si firesc...
Se spune ca Eminescu isi dorea ca, dupa ce va muri, sa fie ingropat la tarmul marii si sa i se cante/ sa auda in fiecare noapte(noapte de noapte) imnul "Lumina Lina". O dorinta pura si nevinovata! Eminescu, cat de pur si nevinovat! Si daca a gresit, si daca a avut greseli, ca orice om(cum e si firesc, caci nu exista om fara de greseala, afara de Omul Iisus Hristos, adica Insusi bunul Dumnezeu) sunt convins ca insusi Maica Domnului si Pururea Fecioara Maria a mijlocit pt el si i-a indeplinit dorinta si de Acolo de unde este poate auzi unduirea lina a marii mangaind/sarutand/imbratisand tarmul si unindu-se... Spre/aproape de apus, in departare, dar totusi foarte APROAPE, batand clopote, rasunand si inaltandu-se peste vai si dealuri, glasuri suave, pline de "luminE" line(licenta poetica>corect este "lumini")... Cuvintele pronuntate(grup de sunete articulate) ne formeaza/sculpteaza/modeleaza gura, limba, buzele, iar gandurile si ideile(credinte/alte credinte) ne formeaza/modeleaza/sculpteaza si ne ascut mintea, toate la un loc(ganduri, idei, cuvinte, imagini etc.) imbogatindu-ne Imaginatia.
Oare cati dintre noi se gandesc, atunci cand vorbesc, la ea, la limba noastra romaneasca/stramoseasca, ca este o fiinta vie si ca-i facem rau prin intentiile, gandurile, vorbele si faptele noastre.
Lacrima limbii noastre este 'o lacrima de sange'. Dumnezeu ne daruieste in schimb o picatura de Lumina eterna, nepieritoare si nemuritoare din Fiinta Sa. El plange peste tara cu lacrimi de foc si de lumina, deoarece El este Lumina, iar Lacrima Ii este un foc nestins, de neinvins/nebiruit. Lacrima este Domnul Iisus Hristos.
'Varsă Doamne har(dar) şi bine./ Har(dar) şi bine de la tine./ Peste mari şi peste mici./ Peste toţi câti sunt aici.'('Noua azi ne-a rasarit')
Limba nu doar ca sfinteste omul, ci intreg poporul! Limba este cea mai sfanta rugaciune si cea mai sigura cale de a urca la Cer; asadar limba este si o scara spre cer. Multi sunt cei care au incercat si incearca mereu s-o manjeasca si s-o intineze, dar limba romana ramane sfanta pe acest picior de plai, pe-aceasta gura de rai! Sunt atatia martiri care pentru limba, pamantul si poporul roman, pentru pastrarea identitatii nationale au varsat pe-acest pamant lacrimi de sange, suspinand si rugandu-se cu suspine negraite. Sa le cinstim memoria si sa le multumim pentru faptul ca azi vorbim aceasta limba, ca traim pe-acest petec de pamant si ca nu ne-am pierdut identitatea si nici nu ne-am instrainat de dreapta credinta ortodoxa, asa cum s-a intamplat prin alte locuri. Va imbratisez cordial. O noapte binecuvantata si sa nadajduim intr-o zi de maine si o lume mai bune!
