"Tu nu vei muri!(Niciodata!)"

 À mon Amour!

Cand voi inceta sa (Te) iubesc

Voi muri..., iremediabil!

Ma uscam putin cate putin,

Cand tu m-ai smuls din radacini cu gura

Si m-ai resadit cu buzele tale.

Am prins radacini pe buzele tale

Cand printr-o sarutare ai pecetluit a mea taina.

Inima mea te-a iubit neincetat...

I-ai dat un sens: sa bata!...

Ai fost gandul meu cel tainic

Ascuns printre alte mii de ganduri...

M-ai rascolit si m-ai dezarmat.

Eu poate (te-) c-am dezamagit,

Insa un gand sincer si curat mereu m-a rascolit:

Este gandul inimii mele tacute pe care doar tu il stii - 

O singura traire, o singura, sublima, curata/pura si inefabila simtire.

O inima bate in pieptul celor vii, dar ceea ce conteaza este focul sacru si primordial

Care ticaie pe dinlauntrul orisicarei inimi,

Focul vesnic al Iubirii pentru Unul, Cel dinainte de veci.

Tu ai spus: "Inima Mea bate in inima ta..."

M-ai dezbracat de mine insumi, m-ai descarnat,

M-ai dezgolit pana la suflet,

Apoi m-ai imbracat cu haina harica a vrednicului, unicului, singurului si adevaratului Imparat: 

Mi-ai imbracat sufletul gol, invelindu-l deplin cu sufletul Tau gol,

Invaluindu-l cu Spiritul Tau, Doamne Iisuse Hristoase!

E-adevarat: Inima Ta bate in inima mea si inima mea va bate neincetata...

Tocmai de aceea tu nu vei muri niciodata!...