Durerea neputintei de a Fi...
Ingenunchez in tacere,
Vreau sa ma vindec de durere...
De-ar fi atat de simplu!
Ma doare sa fiu singur,
Ma doare sa fiu eu!
Dar cel mai mult ma doare
Neputinta de a Fi... Eu.
Ma doare si tacerea,
Ma doare si caderea,
Numai Tu ma alini si imi dai mangaierea...
La fel de mult ma doare indiferenta lor;
Ma mai doare si faptul ca nu cred Sfintilor
Si ca nu vor sa vada chinul Martirilor...
Nici sa auda vorbele Iubirii lor.
Ingenunchez si sufar in linistea adanca a noptii,
Nu imi gasesc cuvinte ca sa m-adresez sortii,
Ma rog sa fiu iertat si pasuit in fata mortii;
Ma rog si pentru cei ce mi-au gresit, pecetluindu-mi sortii.
Suspin si plang; numai daca siroaiele de lacrimi ar putea induiosa sortii!
Sunt departe de mine si departe de a fi Eu,
Nu toti, ci Cu Totii suntem Una cu DumnezEu.
Nu pot trai doar pentru mine, n-as mai fi Eu.
Am fost facut sa-mpart totul cu tine si cu DumnezEu!
Omenirea este un ecou divin,
Iar divin este un atribut complet si deplin;
Pacatul poate fi definit ca o vina a ingerilor cazuti care, prin alegerea lor, au destramat Fiinta lui DumnezEu,
In timp ce Iubirea si Adevarul christic reprezinta fuiorul cu care se tese, se reintregeste si se plineste Fiinta lui Dumnezeu,
A acelui cosmic si primordial Eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu