miercuri, 19 noiembrie 2014

Au si cuvintele-o durere - Traian Dorz

 Au şi cuvintele-o durere

 
Au şi cuvintele-o durere şi-un chin şi-o suferinţă-a lor
Când sunt silite să ascundă ca să arate ce nu vor,
Când sunt împinse să zdrobească un adevăr într-un blestem
Atunci cuvintele-au o spaimă în care tremură şi gem.


Ce dar divin este cuvântul, cu ce etern şi unic rost
Şi cum s-ar cere spus de-oricine cum cel dintai Cuvânt a fost!
N-ar trebui rostit Cuvântul decât cucernic şi pios
Din Adevăr şi din Iubire – aşa cum l-a rostit Hristos.

Dar ce mult suferă Cuvantul când îl împingem în noroi,
Când îl sucim, când îl ascundem şi când e necinstit de noi.
Cu cât de sfânt respect s-ar cere să spunem orişice cuvânt,
Dar ce murdar şi uşuratic îl spun atâţia pe pământ.

Ce-nfricoşată-nvinuire va spune-odată la Sfârşit
În contra nebuniei noastre cuvântul nostru chinuit!
Cum ne va-nvinui în faţa Înfricoşatului Judeţ
Cuvântul spus cu-nşelăciune, cu nedreptate şi dispreţ!

Să-ţi fie teamă de cuvântul pe care-l taci ori îl grăieşti
Căci şi lui Dumnezeu şi lumii el te arată cine eşti
Şi-n Veşnicie te vei duce la Cel Milos ori la cel călau,
După osânda sau cu răsplata ce-ţi va rosti cuvântul tău!
Au şi cuvintele-o durere şi-un chin şi-o suferinţă-a lor Când sunt silite să ascundă ca să arate ce nu vor, Când sunt împinse să zdrobească un adevăr într-un blestem Atunci cuvintele-au o spaimă în care tremură şi gem. Ce dar divin este cuvântul, cu ce etern şi unic rost Şi cum s-ar cere spus de-oricine cum cel dintai Cuvânt a fost! N-ar trebui rostit Cuvântul decât cucernic şi pios Din Adevăr şi din Iubire – aşa cum l-a rostit Hristos. Dar ce mult suferă Cuvantul când îl împingem în noroi, Când îl sucim, când îl ascundem şi când e necinstit de noi. Cu cât de sfânt respect s-ar cere să spunem orişice cuvânt, Dar ce murdar şi uşuratic îl spun atâţia pe pământ. Ce-nfricoşată-nvinuire va spune-odată la Sfârşit În contra nebuniei noastre cuvântul nostru chinuit! Cum ne va-nvinui în faţa Înfricoşatului Judeţ Cuvântul spus cu-nşelăciune, cu nedreptate şi dispreţ! Să-ţi fie teamă de cuvântul pe care-l taci ori îl grăieşti Căci şi lui Dumnezeu şi lumii el te arată cine eşti Şi-n Veşnicie te vei duce la Cel Milos ori la cel călau, După osânda sau cu răsplata ce-ţi va rosti cuvântul tău!

Make Money at : http://bit.ly/copy_win
Au şi cuvintele-o durere şi-un chin şi-o suferinţă-a lor Când sunt silite să ascundă ca să arate ce nu vor, Când sunt împinse să zdrobească un adevăr într-un blestem Atunci cuvintele-au o spaimă în care tremură şi gem. Ce dar divin este cuvântul, cu ce etern şi unic rost Şi cum s-ar cere spus de-oricine cum cel dintai Cuvânt a fost! N-ar trebui rostit Cuvântul decât cucernic şi pios Din Adevăr şi din Iubire – aşa cum l-a rostit Hristos. Dar ce mult suferă Cuvantul când îl împingem în noroi, Când îl sucim, când îl ascundem şi când e necinstit de noi. Cu cât de sfânt respect s-ar cere să spunem orişice cuvânt, Dar ce murdar şi uşuratic îl spun atâţia pe pământ. Ce-nfricoşată-nvinuire va spune-odată la Sfârşit În contra nebuniei noastre cuvântul nostru chinuit! Cum ne va-nvinui în faţa Înfricoşatului Judeţ Cuvântul spus cu-nşelăciune, cu nedreptate şi dispreţ! Să-ţi fie teamă de cuvântul pe care-l taci ori îl grăieşti Căci şi lui Dumnezeu şi lumii el te arată cine eşti Şi-n Veşnicie te vei duce la Cel Milos ori la cel călau, După osânda sau cu răsplata ce-ţi va rosti cuvântul tău!

Make Money at : http://bit.ly/copy_win

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu