Un scurt comentariu personal: Dezbraca-te de pielea si de carnea ta ca sa-ti cunosti INIMA si apoi daruieste-o bucata cu bucata cuiva, cui va vrea sa-ti daruiasca o farama din inima sa pe care s-o potrivesti in inima ta!
Daca vrei sa-ti cunosti inima si pe tine
insuti, dezbraca-te de haine, de piele si de carne, de ganduri si idei,
de vorbe de trei lei...Foarte frumoasa povestea, plina
de invataturi si invataminte, povete. O parabola a iubirii si a
prieteniei. 'Amicus animae dimidium (est)'= din lb. latina, Prietenul
este jumatate din suflet/ jumatatea sufletului! Prietenia are UN singur
suflet, dar prietenii pot fi mult mai numerosi... - Cu drag si din iubire, Marian.
Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare
oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa
inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de
oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut
de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur
cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit,
el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului.
Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare
cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau
pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din
ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul,
liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind
sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc
lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca
sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima
batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este
toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as
schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima
mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata
din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in
schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in
inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman
margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi
amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine.
Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat
nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt
ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau
implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza
inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si
pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca
la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor…
Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a
incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a
apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si
i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o
in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si
i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile
erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era
mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa
de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au
zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima
intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta
cum este? O poti imparti cu altii?
Nota: copiat in intregime de pe blogul-sursa: http://cristaledeghiata.wordpress.com/2014/02/02/inima-ta-cum-este/
