Am iertat, dar mi-e greu sa uit si sa ma pot ierta...

Probabil ca cel mai greu e sa te ierti pe tine, atunci cand te simti vinovat pentru toti, atat pentru ceea ce ai facut, cat si pentru ceea ce nu ai facut. (Voi reveni alta data pentru mai multe explicatii!)

'Azi, mă voi ierta și îmi voi elibera sufletul de regrete.
Mă voi ierta, fiindcă am obosit să mă condamn atât de mult și de aspru pentru tot ceea ce am făcut si pentru tot ceea ce nu am făcut. Am fost cel mai dur judecător al meu, iar uneori am devenit propriul meu călău.
Mă voi ierta pentru lacrimi plânse în zadar și nemeritat.
Mă voi ierta pentru toate vorbele pe care le-am spus în grabă și sub impulsul nervilor și a durerii, dar și pentru tot ceea ce nu am spus atunci când trebuia.
Mă voi ierta pentru toată nefericirea mea și pentru toată nefericirea altora, de care am fost responsabilă.
Mă voi ierta pentru că m-am irosit încercând să fiu cine au vrut alții și uitând să fiu cine îmi doream eu.
Mă voi ierta pentru toate promisiunile pe care nu am reușit să le respect.
Mă voi ierta pentru că mi-am ignorant inima și am ales rațional, că am abandonat drumuri pe care aș fi putut să alerg și am ales drumuri pe care m-am târât.
Mă voi ierta pentru că m-am trezit de multe ori în faţa unor uşi închise, dar m-am încăpățânat să aștept în fața lor, irosindu-mă.
Mă voi ierta pentru că nu am ştiut să preţuiesc anumiți oameni așa cum ar fi meritat şi că am alungat de lângă mine suflete care m-au iubit.
Mă voi ierta pentru toate visele abandonate, pentru toate renunțările, pentru teamă, pentru lașitate, pentru toate neputințele mele.
Mă voi ierta pentru că am fost superficială, pentru că m-am amăgit și m-am mulţumit să trăiesc jumătăţi de măsură…
Mă voi ierta pentru tot ce am fost și nu ar fi trebuit să fiu, pentru tot ce nu am fost, deși aș fi putut să fiu…'

Fragment din cartea 'Fluturi' - Irina Binder

Durerea neputintei de a Fi...

Durerea neputintei de a Fi...

Ingenunchez in tacere,

Vreau sa ma vindec de durere...

De-ar fi atat de simplu!

Ma doare sa fiu singur,

Ma doare sa fiu eu!

Dar cel mai mult ma doare

Neputinta de a Fi... Eu.

Ma doare si tacerea,

Ma doare si caderea,

Numai Tu ma alini si imi dai mangaierea...

La fel de mult ma doare indiferenta lor;

Ma mai doare si faptul ca nu cred Sfintilor

Si ca nu vor sa vada chinul Martirilor...

Nici sa auda vorbele Iubirii lor.

Ingenunchez si sufar in linistea adanca a noptii,

Nu imi gasesc cuvinte ca sa m-adresez sortii,

Ma rog sa fiu iertat si pasuit in fata mortii;

Ma rog si pentru cei ce mi-au gresit, pecetluindu-mi sortii.

Suspin si plang; numai daca siroaiele de lacrimi ar putea induiosa sortii!

 Sunt departe de mine si departe de a fi Eu,

Nu toti, ci Cu Totii suntem Una cu DumnezEu.

Nu pot trai doar pentru mine, n-as mai fi Eu.

Am fost facut sa-mpart totul cu tine si cu DumnezEu!

Omenirea este un ecou divin,

Iar divin este un atribut complet si deplin;

Pacatul poate fi definit ca o vina a ingerilor cazuti care, prin alegerea lor, au destramat Fiinta lui DumnezEu,

In timp ce Iubirea si Adevarul christic reprezinta fuiorul cu care se tese, se reintregeste si se plineste Fiinta lui Dumnezeu, 

A acelui cosmic si primordial Eu.

Iarta!... Uita!...

Daruind iertare, asteptand uitarea si binecuvantarea...

Oare mai pot sa te iert,
Cand nici macar nu pot uita?...
Stiu ca nu sunt perfect;
Tu ai patruns ca un microb in fiinta mea...

Eram ca o apa lina si statatoare,
Iar tu te varsai in mine ca o apa tulbure si curgatoare;
Si-ai reusit sa-mi tulburi toata fiinta,
Mi-ai tulburat chiar si constiinta!

Ca un microb, te-ai infipt(adancit) in inima mea
Si vrand, nevrand, ai reusit sa rupi o parte din ea;
Pana si sufletul mi l-ai scindat in doua,
Si-atunci, tinand cont de toate astea, cum as putea sa-ncep o viata noua?

Pentru ca nu pot sa mi te scot(rup) din suflet
Si pentru ca, neincetat, fiinta-mi devorezi,
Asemenea unui vultur din carne-mi ciugulesti,
Te voi duce inaintea Judecatorului
Si, asezandu-ma pe patul(scaunul) Lui divin,
Voi arde pan' la ultimul atom; atunci voi fi intreg si deplin!

Cand tu nu vei mai fi o parte din mine,
Poate doar o lacrima, ce se prelinge tacuta din coltul ochilor mei, imi va mai aminti de tine...
Insa eu te voi da uitarii, lasandu-te in urma si in umbra timpului in care traiesc eu;
Sau cel putin voi incerca, caci prezentul, acum si aici, imi apartine, este al meu,
Si eul, de asemenea;  Imi apartin si eu!

Iubirea este mult mai mult...

'Le baiser est la plus sûre façon de se taire en disant tout' 

Sarutul este cel mai sigur mod de a fi redus la tacere, spunand totul.

Iubirea este mult mai mult... Putem sa ne daruim toata fiinta, putem sa spunem tot chiar si numai printr-un simplu sarut, printr-o simpla atingere sau mangaiere, (pr)in tacere... 'Il faut se donner pleinement à l'amour' spun francezii.
'Le baiser est la plus sûre façon de se taire en disant tout' = Sarutul este cel mai sigur mod de a fi redus la tacere, spunand totul. Iubirea transcende timpul si spatiul. Corpul nostru este ancorat in timp si spatiu, insa Iubirea, ca idee si energie, exista dincolo de ele, ea doar se exprima intr-un anumit mod pe aceste coordonate spatio-temporale date. Dumnezeu este Iubire, iar Iubirea este energie 'in statu nascendi' care emite la randu-i energie, creand totul numai din Iubire. Iubirea este lumina, o lumina dulce si lina care straluceste linistita si neinfricata in cel mai adanc si dens intuneric. Se zice ca in cele de mai jos ale iadului, intunericul este atat de dens incat poate fi pipait, insa Lumina lui Hristos razbeste chiar si acolo, caci inviind, Mantuitorul a biruit intunericul 'cel mai din afara' prin Lumina Invierii Sale. Daca iubiti cu adevarat Lumina, nu va temeti! Lumina adevarata, cea hristica innoieste mereu si fara incetare constiinta omului, care, desi pacatos, este supus si smerit in fata lui Hristos si astfel se naste mereu, innoindu-si 'haina', primita inca de la Sfantul Botez, in momentul in care isi recunoste neputinta si nimicnicenia prin Sfanta Taina a Spovedaniei, care se mai numeste si Taina sau Botezul lacrimilor.
'Lumina danseaza in intuneric'. Volens, nolens, vrand, nevrand, orice om intra in hora si danseaza pt ca Iubirea si Lumina sunt in om, inauntrul lui. Insa depinde foarte mult si de hora in care omul danseaza, pt ca daca omul intra in hora celor rai, situati la stanga, lumina se va stinge, nu va mai dansa cu calm si siguranta, ci va fi nelinistita ca o flacara care mocneste pe timp de furtuna si vant pe marea pacatelor; pe cand in hora celor buni, situati de-a dreapta pastorului, lumina nu doar ca va dansa linistita, potolita si neinfricata, ci chiar va ajunge sa valseze! Ca sa intri in hora celor buni nu este imperios necesar sa fii un sfant, ci mult mai important este sa ai mintea la Dumnezeu, dar si mai bine este sa 'tii mintea ta la iad si sa nu deznadajduiesti' (Sfantul Siluan Athonitul) iar cu inima sa fii alaturi de sfinti si de Hristos. Simte-le chemare, taina si suferinta, acoperindu-te cu aripile si Harul Lor sfintitor.
Intr-o zi, fiind incercat de pacatul mandriei si suparat de demoni fara ca el sa stie pricina pt care este chinuit de acestia, Sfantul Siluan primeste 'in sufletul sau' urmatorul raspuns de la Domnul: 'Cei mandri sunt intotdeauna chinuiti asa de catre demoni', apoi i-a mai spus Domnul: 'Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!'
Influenta pe care au avut-o aceste cuvinte asupra Sfantului si reactia acestuia o putem vedea inr-o marturisire de-a sa, pe care o gasim in cartea 'Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei. Insemnari duhovnicesti' (editia a IV-a revizuita, Editura Deisis), al carei autor este: 'De atunci tin mintea mea in iad si ard in focul cel intunecos si tanjesc dupa Domnul si-L caut cu lacrimi si zic: <<Degraba voi muri si ma voi salaslui in temnita intunecata a iadului si eu singur voi arde acolo si voi tanji dupa Domnul si voi plange: - Unde esti Domnul meu , pe Care Te cunoaste sufletul meu?>> Si mare folos am dobandit de la acest gand: mintea mea s-a curatit si sufletul meu a aflat odihna.'(Op. cit., p. 213)
Daca vreodata vei auzi la usa ta un ecou, precum o bataie linistita in usa inimii tale, sa te grabesti sa-I deschizi, sa-I afli si sa-I simti taina, chemarea si durerea, caci este El, Izbavitorul si Mantuitorul tau, daca si tu vei accepta asta. El nu te obliga si nu vrea sa intre cu forta in inima ta! De ce ar intra cu forta cand El este omniprezent si, deci, este prezent in inima orisicarei persoane inca de la formare acesteia in pantecele mamei, facand-o sa bata pt prima data, caci fiind Creatorul tuturor, El pune deci inceput bun in orice lucru creat, punand o particica din El la baza oricarei creatii care apartine Persoanei Sale, in vreme ce prin Sfantul Botez se deschid pecetile harului Duhului Sfant  atunci cand pruncul este cufundat in apa si uns pe toate membrele cu Sfantul si Marele Mir.
Camara Mirelui este (in) inima omului, de aceea bate Mirele la usa, fara s-o forteza si fara sa-i strice pecetile fecioriei, caci dincolo de usa, chiar in inima omului, salasluieste Mireasa si Fecioara Sa, care este Sufletul curat al omului, creat dupa chipul si asemanarea Sa, insusi imaginea Sa (Imago Christi=imaginea lui Hristos), care tanjeste neincetat dupa Creatorul sau,  gatindu-se si impodobindu-se cu cele mai frumoase si stralucitoare virtuti, traind in curatie, caindu-se si smerindu-se sincer. Ortodoxia este Mireasa aleasa de Hristos pentru intalnirea cea de taina de la miezul noptii cand Mirele va veni. In pustie sau in lume, Miresele fecioare ale Mirelui, Sfintii, au fost mereu pregatite si gatite in sanul ei si de catre Biserica cea vie si lucratoare de pe Pamant, Biserica Ortodoxa. El este Cel ce si-a dat Haina, trup si suflet, pe cruce pt omenirea in care El inca mai credea si mai crede, Cel ce a sangerat siroaie si paraie de Iubire pt oameni, ca un izvor nesecat de cand S-a rastignit si pana in zilele noastre, continuand sa sangereze iubire neincetat prin intermediul numerosilor Sai Sfinti, Martiri, Mucenici, Mucenice, Cuvioase, Pustnici etc care si ei si-au luat Crucea si I-au urmat lui Hristos, fiind rastigniti si rastignindu-se de buna voie. O lume si o societate fara Sfinti, fara valori, fara principii, fara jertfa, fara suferinta, fara virtuti nu se poate sustine, caci fara ele ar fi un haos total si lumea s-ar sfarsi cufundata intr-un abis de intuneric dens si adanc...
Va doresc din tot sufletul sa gasiti lumina lina in inima si sa dansati neincetat pe ritmul ecoului muzicii divine, pt ca atunci cand Lumina va inceta sa danseze, Pamantul va inceta sa se roteasca si astfel lumea se va sfarsi, dar eu iubesc Lumina si stiu ca mai sunt si altii dintre noi care o fac, si am credinta si speranta ca lumina va dansa mereu chiar si in cel mai adanc intuneric, altminteri intunericul se va trezi la viata si va birui, caci lumina, desi nemuritoare si nebiruita ca tarie si substanta, este putina, iar intunericul este adanc, dens si nesfarsit. Sa speram ca acesta nu este ultimul dans al umanitatii, al Luminii din oameni, ca in piesa si videoclipul cantaretei Indila, 'Une Dernière Danse', unde ni se prezinta un fel se 'sfarsit' al lumii:

Une Dernière Danse

Oh ma douce souffrance,
Pourquoi s'acharner tu r'commence
Je ne suis qu'un être sans importance
Sans lui je suis un peu "paro"
Je déambule seule dans le metro
Une dernière danse
Pour oublier ma peine immense
Je veux m'enfuir, que tout recommence
Oh ma douce souffrance
Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d'amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur...
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole
Que d’espérance...
Sur ce chemin en ton absence
J'ai beau trimer, sans toi ma vie n'est qu'un décor qui brille, vide de sens
Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d'amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur...
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole
Dans cette douce souffrance.
Dont j'ai payé toutes les offenses
Ecoute comme mon cœur est immense
Je suis une enfant du monde
Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d'amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur...
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole

Ultimul dans

Oh, dulcele meu chin,
De ce te-nverșunezi, o iei de la capăt
Nu sunt decât o simplă ființă
Fără el sunt cam pierdută*
Rătăcesc singură prin metrou
Un ultim dans
Ca să uit mâhnirea mea adâncă
Vreau să evadez, să iau totul de la capăt
Oh, dulcele meu chin...
Răscolesc cerul, ziua, noaptea
Dansez cu vântul, ploaia
Puțină iubire, un pic de miere
Și eu dansez, dansez, dansez
Și în vacarm, alerg și mă tem
Oare e rândul meu?
Apare durerea...
Prin tot Parisul, mă las pradă
Și mă duc în zbor, zbor, zbor, zbor, zbor
Numai speranță...
Pe acest drum în lipsa ta
În zadar mă străduiesc, viața mea fără tine e doar un decor luminos, fără sens...
Răscolesc cerul, ziua, noaptea
Dansez cu vântul, ploaia
Puțină iubire, un pic de miere
Și eu dansez, dansez, dansez
Și în vacarm, alerg și mă tem
Oare e rândul meu?
Apare durerea...
Prin tot Parisul, mă las pradă
Și mă duc în zbor, zbor, zbor, zbor, zbor...
În acest dulce chin
Prin care mi-am ispășit toate păcatele
Ascultă cât de mare e inima mea
Sunt o copilă venită din lume...
Răscolesc cerul, ziua, noaptea
Dansez cu vântul, ploaia
Puțină iubire, un pic de miere
Și eu dansez, dansez, dansez
Și în vacarm, alerg și mă tem
Oare e rândul meu?
Apare durerea...
Prin tot Parisul, mă las pradă
Și mă duc în zbor, zbor, zbor, zbor, zbor...

Sursa: http://lyricstranslate.com/en/derni%C3%A8re-danse-ultimul-dans.html

Printre lacrimile Domnului - Steaua mea

Te port in gand mereu

Si in tacere(;) te iubesc chiar si la greu.

 Prin tacere eu te regasesc;

Tu esti din toate darul meu ceresc.

Si nu te-as da la nimenea,

Tu esti cea mai nepretuita stea.

Ai aparut pe Cerul plin de stele,

Erai cea mai frumoasa si modesta dintre ele,

Paseai incet, cu grija, pe ceru-ntunecat, 

Mi-ai aratat lumina, m-ai alinat
Si m-ai aprins cu focul tau divin.

Apoi, prin vorbe, mi-am tradat al meu suspin;

Eu te doream si te chemam mereu mai mult,

Dar tu, mereu tacand, nicicand n-ai spus atat de mult.

Si m-ai pecetluit cu-o sfanta sarutare,

M-ai sarutat cat ai putut de dulce, sfant si tare.

Cand Cerul era stins de stele

Tu paseai lin si si(n)gur(a) printre ele

Si-am indraznit sa-ti spun un sincer 'te iubesc', 

Ca, dintre toate stelele, pe tine te doresc.

Si nu am plans deloc pana spre dimineata,

 Cand ai disparut fara niciun semn de viata...

Si-am fost cuprins de frica si cutremur.

Si-abia atunci mi-am ascultat eu al meu tremur

Cand trupul meu a fost slefuit pana a ajuns o aschie de suflet si de viata
Ce palpaia in intunericul topit, de gheata.

O aschie de carne, de suflet si de viata

E tot ce a ramas, tiran cu inima de gheata!

Si o voi lua cu mine inapoi,

Caci nu tu esti iubirea mea si-apoi

Eu poate te-am dorit aievea,

Insa numai PE steaua mea cu toata fiinta s-o iubesc as vrea. 

In ziua urmatoare, ea si-a trimis mesagerul sfant sa ma sarute

Si m-a sarutat sincer si tandru, cu cele mai curate buze.

Pentru un moment timpul s-a oprit, ceva in mine a murit

Cand pe buze am fost sarutat sincer si curat.

De-atunci privesc cu jind la Cerul instelat,

La lacrimile Domnului pe Cerul innoptat. 

Si m-am rugat de El sa ma faca o stea, 

Insa El, in tacerea-I, mi-a raspuns asa: 

'- Uita-te adanc in inima ta! Acolo straluceste o frumoasa stea.'

Stelele si inimile oamenilor pulseaza soapte;

Stelele sunt lacrimile Domnului si ale Domnului soapte;

Ingerii sunt soaptele stelelor. 

Eu cine sunt? Un om, un inger, o stea, o soapta de-a lor?...

Sunt o soapta de om,

Ecoul iubirii dintre doi oameni care s-au iubit in infinit si s-au unit intr-un atom...

Tu insa, lacrima a Domnului, m-ai iubit bland, soptit, in intuneric, in tacere

Sa nu-nteleaga nimeni ale tale dureri si mistere,

Sa nu stie nimeni ca te-am iubit,  nici ca te-am indragit,

De aceea iti spun acum bland, tacit: 'Te iubesc. Mereu te-am iubit...'

O poezie foarte frumoasa si impresionanta!

            Sase pui si-o biata mama
                                                                                             de Vasile Militaru


Mai de mult, o randunica
Avea-n cuibu-i sase pui
Si privea la ei sarmana,
Ca la chipul soarelui:
De cu zori pornea -sageata-
cautand, pe deal si vai,
Hrana pentru puii sai.
Si-n iubirea-i nu odata
S-a culcat ea nemancata,
Dar destul de fericita ca nu s-a-ntamplat nicicand:
Dintre pui, s-adoarma vre-unul
ars de sete sau flamand.
Nici n-a fost mai mandra mama
decat ea-ntre randunici,
Cand vazu-ntr-o zi ca puii
se facusera voinici!
Si n-a mai avut odihna
nici cat ai clipi, sub soare,
Pana cand, pe fiecare pui
nu l-a-nvatat sa zboare.
Dar, cand toti puteau sa plece
încotro voiau sub slava,
Randunica, istovita,
a cazut în cuib bolnava.
Si cu ochii plini de lacrimi
tinta-n ochii fiecui,
Zise celor sase pui:
Dragii mamii, eu de-aseara,
simt în inima un cui:
Aripile greu ma dor
Si nici vorba sa mai zbor!!!
Dumnezeu mi-a dat putere,
- oricat am avut nevoi, -
Sa gasesc întotdeauna
hrana buna pentru voi...
Astazi fiindca sunt bolnava,
dragii mamii, se cuvine, -
Mari cum v-a facut maicuta,
sa-ngrijiti si voi de mine
Si ca nimeni dintre puii-mi
 sa nu simta ca mi-e rob,

Fiecare, sa-mi aduceti,
Zilnic, numai cate-un bob;
Ale voastre sase boabe
milostive, ma vor tine
Pana cand o sa vrea cerul
sa ma faca iarasi bine...

Ascultand cuvantul mamei,
au zburat cei sase pui
Si-au adus, vre-o sase zile,
fiecare bobul lui...

Mai departe însa puii,
- beti de-al slavilor înalt, -
Fiecare-avand nadejdea
ca-i va duce celalalt, -
N-a mai dus nici unul bobul
si, uitata mucenica,
A murit atunci de foame
cea mai sfanta randunica.

Si-a ramas apoi povestea
trista, neluata-n seama,
Orisicui ai sta s-o spui,
Ca o mama îsi hraneste:
sase, opt sau zece pui,
Însa zece pui, adesea,
nu pot toti hrani o mama.

Inima perfecta este o inima ranita, sangeranda si cicatrizanta, care se vindeca singura.

Un scurt comentariu personal: Dezbraca-te de pielea si de carnea ta ca sa-ti cunosti INIMA si apoi daruieste-o bucata cu bucata cuiva, cui va vrea sa-ti daruiasca o farama din inima sa pe care s-o potrivesti in inima ta! Daca vrei sa-ti cunosti inima si pe tine insuti, dezbraca-te de haine, de piele si de carne, de ganduri si idei, de vorbe de trei lei...Foarte frumoasa povestea, plina de invataturi si invataminte, povete. O parabola a iubirii si a prieteniei. 'Amicus animae dimidium (est)'= din lb. latina, Prietenul este jumatate din suflet/ jumatatea sufletului! Prietenia are UN singur suflet, dar prietenii pot fi mult mai numerosi... - Cu drag si din iubire, Marian.

Inima ta cum este?

February 2, 2014 by rugacatredomnul | Leave a comment

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Nota: copiat in intregime de pe blogul-sursa: http://cristaledeghiata.wordpress.com/2014/02/02/inima-ta-cum-este/