Iubirea este mult mai mult...

'Le baiser est la plus sûre façon de se taire en disant tout' 

Sarutul este cel mai sigur mod de a fi redus la tacere, spunand totul.

Iubirea este mult mai mult... Putem sa ne daruim toata fiinta, putem sa spunem tot chiar si numai printr-un simplu sarut, printr-o simpla atingere sau mangaiere, (pr)in tacere... 'Il faut se donner pleinement à l'amour' spun francezii.
'Le baiser est la plus sûre façon de se taire en disant tout' = Sarutul este cel mai sigur mod de a fi redus la tacere, spunand totul. Iubirea transcende timpul si spatiul. Corpul nostru este ancorat in timp si spatiu, insa Iubirea, ca idee si energie, exista dincolo de ele, ea doar se exprima intr-un anumit mod pe aceste coordonate spatio-temporale date. Dumnezeu este Iubire, iar Iubirea este energie 'in statu nascendi' care emite la randu-i energie, creand totul numai din Iubire. Iubirea este lumina, o lumina dulce si lina care straluceste linistita si neinfricata in cel mai adanc si dens intuneric. Se zice ca in cele de mai jos ale iadului, intunericul este atat de dens incat poate fi pipait, insa Lumina lui Hristos razbeste chiar si acolo, caci inviind, Mantuitorul a biruit intunericul 'cel mai din afara' prin Lumina Invierii Sale. Daca iubiti cu adevarat Lumina, nu va temeti! Lumina adevarata, cea hristica innoieste mereu si fara incetare constiinta omului, care, desi pacatos, este supus si smerit in fata lui Hristos si astfel se naste mereu, innoindu-si 'haina', primita inca de la Sfantul Botez, in momentul in care isi recunoste neputinta si nimicnicenia prin Sfanta Taina a Spovedaniei, care se mai numeste si Taina sau Botezul lacrimilor.
'Lumina danseaza in intuneric'. Volens, nolens, vrand, nevrand, orice om intra in hora si danseaza pt ca Iubirea si Lumina sunt in om, inauntrul lui. Insa depinde foarte mult si de hora in care omul danseaza, pt ca daca omul intra in hora celor rai, situati la stanga, lumina se va stinge, nu va mai dansa cu calm si siguranta, ci va fi nelinistita ca o flacara care mocneste pe timp de furtuna si vant pe marea pacatelor; pe cand in hora celor buni, situati de-a dreapta pastorului, lumina nu doar ca va dansa linistita, potolita si neinfricata, ci chiar va ajunge sa valseze! Ca sa intri in hora celor buni nu este imperios necesar sa fii un sfant, ci mult mai important este sa ai mintea la Dumnezeu, dar si mai bine este sa 'tii mintea ta la iad si sa nu deznadajduiesti' (Sfantul Siluan Athonitul) iar cu inima sa fii alaturi de sfinti si de Hristos. Simte-le chemare, taina si suferinta, acoperindu-te cu aripile si Harul Lor sfintitor.
Intr-o zi, fiind incercat de pacatul mandriei si suparat de demoni fara ca el sa stie pricina pt care este chinuit de acestia, Sfantul Siluan primeste 'in sufletul sau' urmatorul raspuns de la Domnul: 'Cei mandri sunt intotdeauna chinuiti asa de catre demoni', apoi i-a mai spus Domnul: 'Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!'
Influenta pe care au avut-o aceste cuvinte asupra Sfantului si reactia acestuia o putem vedea inr-o marturisire de-a sa, pe care o gasim in cartea 'Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei. Insemnari duhovnicesti' (editia a IV-a revizuita, Editura Deisis), al carei autor este: 'De atunci tin mintea mea in iad si ard in focul cel intunecos si tanjesc dupa Domnul si-L caut cu lacrimi si zic: <<Degraba voi muri si ma voi salaslui in temnita intunecata a iadului si eu singur voi arde acolo si voi tanji dupa Domnul si voi plange: - Unde esti Domnul meu , pe Care Te cunoaste sufletul meu?>> Si mare folos am dobandit de la acest gand: mintea mea s-a curatit si sufletul meu a aflat odihna.'(Op. cit., p. 213)
Daca vreodata vei auzi la usa ta un ecou, precum o bataie linistita in usa inimii tale, sa te grabesti sa-I deschizi, sa-I afli si sa-I simti taina, chemarea si durerea, caci este El, Izbavitorul si Mantuitorul tau, daca si tu vei accepta asta. El nu te obliga si nu vrea sa intre cu forta in inima ta! De ce ar intra cu forta cand El este omniprezent si, deci, este prezent in inima orisicarei persoane inca de la formare acesteia in pantecele mamei, facand-o sa bata pt prima data, caci fiind Creatorul tuturor, El pune deci inceput bun in orice lucru creat, punand o particica din El la baza oricarei creatii care apartine Persoanei Sale, in vreme ce prin Sfantul Botez se deschid pecetile harului Duhului Sfant  atunci cand pruncul este cufundat in apa si uns pe toate membrele cu Sfantul si Marele Mir.
Camara Mirelui este (in) inima omului, de aceea bate Mirele la usa, fara s-o forteza si fara sa-i strice pecetile fecioriei, caci dincolo de usa, chiar in inima omului, salasluieste Mireasa si Fecioara Sa, care este Sufletul curat al omului, creat dupa chipul si asemanarea Sa, insusi imaginea Sa (Imago Christi=imaginea lui Hristos), care tanjeste neincetat dupa Creatorul sau,  gatindu-se si impodobindu-se cu cele mai frumoase si stralucitoare virtuti, traind in curatie, caindu-se si smerindu-se sincer. Ortodoxia este Mireasa aleasa de Hristos pentru intalnirea cea de taina de la miezul noptii cand Mirele va veni. In pustie sau in lume, Miresele fecioare ale Mirelui, Sfintii, au fost mereu pregatite si gatite in sanul ei si de catre Biserica cea vie si lucratoare de pe Pamant, Biserica Ortodoxa. El este Cel ce si-a dat Haina, trup si suflet, pe cruce pt omenirea in care El inca mai credea si mai crede, Cel ce a sangerat siroaie si paraie de Iubire pt oameni, ca un izvor nesecat de cand S-a rastignit si pana in zilele noastre, continuand sa sangereze iubire neincetat prin intermediul numerosilor Sai Sfinti, Martiri, Mucenici, Mucenice, Cuvioase, Pustnici etc care si ei si-au luat Crucea si I-au urmat lui Hristos, fiind rastigniti si rastignindu-se de buna voie. O lume si o societate fara Sfinti, fara valori, fara principii, fara jertfa, fara suferinta, fara virtuti nu se poate sustine, caci fara ele ar fi un haos total si lumea s-ar sfarsi cufundata intr-un abis de intuneric dens si adanc...
Va doresc din tot sufletul sa gasiti lumina lina in inima si sa dansati neincetat pe ritmul ecoului muzicii divine, pt ca atunci cand Lumina va inceta sa danseze, Pamantul va inceta sa se roteasca si astfel lumea se va sfarsi, dar eu iubesc Lumina si stiu ca mai sunt si altii dintre noi care o fac, si am credinta si speranta ca lumina va dansa mereu chiar si in cel mai adanc intuneric, altminteri intunericul se va trezi la viata si va birui, caci lumina, desi nemuritoare si nebiruita ca tarie si substanta, este putina, iar intunericul este adanc, dens si nesfarsit. Sa speram ca acesta nu este ultimul dans al umanitatii, al Luminii din oameni, ca in piesa si videoclipul cantaretei Indila, 'Une Dernière Danse', unde ni se prezinta un fel se 'sfarsit' al lumii:

Une Dernière Danse

Oh ma douce souffrance,
Pourquoi s'acharner tu r'commence
Je ne suis qu'un être sans importance
Sans lui je suis un peu "paro"
Je déambule seule dans le metro
Une dernière danse
Pour oublier ma peine immense
Je veux m'enfuir, que tout recommence
Oh ma douce souffrance
Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d'amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur...
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole
Que d’espérance...
Sur ce chemin en ton absence
J'ai beau trimer, sans toi ma vie n'est qu'un décor qui brille, vide de sens
Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d'amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur...
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole
Dans cette douce souffrance.
Dont j'ai payé toutes les offenses
Ecoute comme mon cœur est immense
Je suis une enfant du monde
Je remue le ciel, le jour, la nuit
Je danse avec le vent, la pluie
Un peu d'amour, un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur...
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole

Ultimul dans

Oh, dulcele meu chin,
De ce te-nverșunezi, o iei de la capăt
Nu sunt decât o simplă ființă
Fără el sunt cam pierdută*
Rătăcesc singură prin metrou
Un ultim dans
Ca să uit mâhnirea mea adâncă
Vreau să evadez, să iau totul de la capăt
Oh, dulcele meu chin...
Răscolesc cerul, ziua, noaptea
Dansez cu vântul, ploaia
Puțină iubire, un pic de miere
Și eu dansez, dansez, dansez
Și în vacarm, alerg și mă tem
Oare e rândul meu?
Apare durerea...
Prin tot Parisul, mă las pradă
Și mă duc în zbor, zbor, zbor, zbor, zbor
Numai speranță...
Pe acest drum în lipsa ta
În zadar mă străduiesc, viața mea fără tine e doar un decor luminos, fără sens...
Răscolesc cerul, ziua, noaptea
Dansez cu vântul, ploaia
Puțină iubire, un pic de miere
Și eu dansez, dansez, dansez
Și în vacarm, alerg și mă tem
Oare e rândul meu?
Apare durerea...
Prin tot Parisul, mă las pradă
Și mă duc în zbor, zbor, zbor, zbor, zbor...
În acest dulce chin
Prin care mi-am ispășit toate păcatele
Ascultă cât de mare e inima mea
Sunt o copilă venită din lume...
Răscolesc cerul, ziua, noaptea
Dansez cu vântul, ploaia
Puțină iubire, un pic de miere
Și eu dansez, dansez, dansez
Și în vacarm, alerg și mă tem
Oare e rândul meu?
Apare durerea...
Prin tot Parisul, mă las pradă
Și mă duc în zbor, zbor, zbor, zbor, zbor...

Sursa: http://lyricstranslate.com/en/derni%C3%A8re-danse-ultimul-dans.html