Am iertat, dar mi-e greu sa uit si sa ma pot ierta...

Probabil ca cel mai greu e sa te ierti pe tine, atunci cand te simti vinovat pentru toti, atat pentru ceea ce ai facut, cat si pentru ceea ce nu ai facut. (Voi reveni alta data pentru mai multe explicatii!)

'Azi, mă voi ierta și îmi voi elibera sufletul de regrete.
Mă voi ierta, fiindcă am obosit să mă condamn atât de mult și de aspru pentru tot ceea ce am făcut si pentru tot ceea ce nu am făcut. Am fost cel mai dur judecător al meu, iar uneori am devenit propriul meu călău.
Mă voi ierta pentru lacrimi plânse în zadar și nemeritat.
Mă voi ierta pentru toate vorbele pe care le-am spus în grabă și sub impulsul nervilor și a durerii, dar și pentru tot ceea ce nu am spus atunci când trebuia.
Mă voi ierta pentru toată nefericirea mea și pentru toată nefericirea altora, de care am fost responsabilă.
Mă voi ierta pentru că m-am irosit încercând să fiu cine au vrut alții și uitând să fiu cine îmi doream eu.
Mă voi ierta pentru toate promisiunile pe care nu am reușit să le respect.
Mă voi ierta pentru că mi-am ignorant inima și am ales rațional, că am abandonat drumuri pe care aș fi putut să alerg și am ales drumuri pe care m-am târât.
Mă voi ierta pentru că m-am trezit de multe ori în faţa unor uşi închise, dar m-am încăpățânat să aștept în fața lor, irosindu-mă.
Mă voi ierta pentru că nu am ştiut să preţuiesc anumiți oameni așa cum ar fi meritat şi că am alungat de lângă mine suflete care m-au iubit.
Mă voi ierta pentru toate visele abandonate, pentru toate renunțările, pentru teamă, pentru lașitate, pentru toate neputințele mele.
Mă voi ierta pentru că am fost superficială, pentru că m-am amăgit și m-am mulţumit să trăiesc jumătăţi de măsură…
Mă voi ierta pentru tot ce am fost și nu ar fi trebuit să fiu, pentru tot ce nu am fost, deși aș fi putut să fiu…'

Fragment din cartea 'Fluturi' - Irina Binder

În bucați - Elena Gheorghe ft Glance & Naguale; La traduction en français.

(Brisée) En morceaux

Je te cache dans (le tréfonds de) mon âme
Je ne veux plus te blesser
Mais tu me brises en morceaux
Parce que tu veux que je t'y rejoigne(t'y suive)

Je te cache dans (le tréfonds de) mon âme
Je ne veux plus te blesser
Mais tu me brises en morceaux
Parce que tu veux que je t'y rejoigne(t'y suive)

Tu baisses la tête comme un enfant et t'approches de moi...
Ton amour n'a pas de limites, le mien ne t'appartient pas.
J'ai mis mon âme en gage et je suis endetté, verrouillé, bouleversé
Et tout ce que je dis (à ce moment-ci), j'aimerais que ce ne soit pas vrai.

Je vais commencer par confesser que je t'ai menti
Je n'étais pas à mon aise lorsque je t'ai rencontrée
J'ai trouvé en toi un refuge aux problèmes
Tu étais (comme) une oasis dans le désert et tu m'as dit: 'Entres-y, n'aie pas peur!'

Alors je propose qu'on ne se fasse plus d'illusions
Et tout ce que s'est passé, s'en est allé, et il est inutile
De laisser les regrets faire passer le temps et nos années
Et de frapper à coups de poing dans le mur.

Je te cache dans (le tréfonds de) mon âme
Je ne veux plus te blesser
Mais tu me brises en morceaux
Parce que tu veux que je t'y rejoigne(t'y suive)

Je me sens pareil à un 'mother f***g' architecte de la terreur, étonnant
J'ai bâti un mur laid et gris(sombre, futile et inutile) et finalement je t'ai séparée
De tes amis, de ta famille, tout ce qui importait,
Tout ce qui faisait du sens et preuve de logique dans ta vie.

Laisse-moi une séconde(pour me reposer), je voudrais m'endormir,
Mais le temps s'écoule tellement vite, comme un sablier qui me donne le vertige
Et juste alors tu viens pour me faire rappeler que
Que je n'ai pas fait/réalisé(rien), que j'ai manqué(à tous mes devoirs), que je suis trop silencieux et que cela, c'était évident.

Et moi, je te dis:'Arrête, ce n'est pas le moment opportun'
Mais tu réveilles en moi un monstre irrépressible et je tourne comme un lion en cage
Tu parles à haute voix, mais le temps s'arrête
Au même moment où je t'ai frapée.

Je te cache dans (le tréfonds de) mon âme
Je ne veux plus te blesser
Mais tu me brises en morceaux
Parce que tu veux que je t'y rejoigne(t'y suive)

Je te cache dans (le tréfonds de) mon âme
Je ne veux plus te blesser
Mais tu me brises en morceaux
Parce que tu veux que je t'y rejoigne(t'y suive)

Ce que s'est passé, s'en est allé...
C'est peut-être mieux ainsi.
Oui, oui, oui, c'est peut-être mieux ainsi.
Ce que s'est passé, personne ne peut changer
Non, personne ne peut changer, personne ne peut changer.

Ce que s'est passé, s'en est allé...
C'est peut-être mieux ainsi.
Oui, oui, oui, c'est peut-être mieux ainsi.
Ce que s'est passé, personne ne peut changer
Non, personne ne peut changer, personne ne peut changer.

Anii vieţii - Florin Andronic

Anii vieţii

Când anii vieţii mele se-ndreaptă către tine,
Şi tu îi numeri iar, pe cei ce-au fost mai grei,
Cu ochii umezi Doamne, doresc adânc în mine,
Să-ţi regăsesc prezenţa şi infinitul ei!

Hai vino stai la masă şi frânge iar o pâine,
Vorbeşte şi m-ascultă m-atinge dacă vrei!
Ca zâmbetul să-mi crească să acopere suspine,
O Doamne te grăbeşte de mână să mă iei!

Când anii vieţii mele se-ndreaptă către tine
Sădeşte veşnicia să crească printre ei …
De anii se termină, s-am infinitul în mine,
Să mă păstreze veşnic printre aleşii tăi.

Testament - Tudor Arghezi

Testament

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin rapi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrişovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzând în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
Zace mania bunilor mei.

Flori de mucigai - Tudor Arghezi

Flori de mucigai

Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

Lumina - Lucian Blaga

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.