The cosmic Maiden, the bride of Christ.

I want a kiss from You, said my heart. "Yes, but the price is your life" My heart leaped with joy and said, Who cares about the price!" Rumi

She said to me: I'll kiss you, but first you have to get undressed. I realised she wasn't talking about my clothes, she was talking about my body. I let her cut me open while being alive and conscious, but I didn't feel anything. It was God's will or her's, cause she was also something like a goddess and God loves her so much. She is His dearest child, she is the light of His eyes. She is His most silent and hidden thought. It's the only way He can protect her.
Finally she kissed my soul. I was in the middle of a fire, a cercle of fire, and all around this fire there was an ocean of darkness and I saw waves of darkness trying to extinguish the fire, but the light of the fire was dancing peacefully and calmly in the dark. I realised that the light was Jesus and that the fire was Mary, his holly Mother. And all this battle was within me.
This girl is steping on stars and she's walking on fire, she's every man's desire. She wants to be loved and to be taken care the way her heart desires. She'll let you go and make love to another person, cause she knows your needs, but when you are next to her, she only wants you to kiss her on the lips and on her soul, and to touch her and give her chills without being touched properly. Her every atom is kissed by angels and saints and she knows that she is blessed. She is the cosmic maiden and bride of Christ. She chose Him, because when she looks around, she looks for the most humble, cause she has a compasionate heart, a heart of gold, though her heart was hurt before, but she forgave. And her heart is His altar and that's why she doesn't allow anyone else in, but the One who is already in there since ever! He's coming soon, but all this centuries, He and His saints waited for her to come in, to come home and longed for her love. She is the muse of the saints and of the poetes. Her mission is to make from humans temples of love and of truth, her purpose is to stop the suffering and to bring hope and love in every home. She is a master of Love and of Words. In her eyes you can see the fire of the Holy Spirit, and through her tongue and through her lips, God whispers His truth, His revelation. Her tongue is the sword of the Holly Spirit, but she doesn't want to hurt anyone. She wants to make justice to Jesus and to all the suffering people.
At the beginning she was tore apart, she was tore into pieces, but she forgave all those who wanted a piece of her and one day she met an angel who hugged her so tight that all her broken pieces got back together... We all are her children. Her smile, her innocence, her tears, her love, stop the anger of the Father.
I'm happy that I met her. I can't hear her voice, but she is my inspiration all the time and all the way.
One day, an angel kissed me. I've never been kissed like this before and I remembered: at the beginning it wasn't a Big-bang, it was a cosmic Kiss! ·

'Only a life lived for others is worth living.' - A. Einstein

 

'În iubire eşti mereu acoperit de aripa unui înger ce îţi picură în inimă, în minte şi în viaţă harul Duhului Sfânt.' - H. Filipescu

Singurul lucru care face ca viata sa merite traita este sa traiesti pt ceilalti, adica sa te dedici aproapelui tau si sa traiesti cat mai putin pt tine, daruindu-te deplin si in intregime! 

"Iubirea nu are sfârşit, ea este o continuă ardere a sufletului, este o candelă veşnic aprinsă, este glasul şoptit care se aude doar în urechile celor care ştiu că lumea nu ar fi ajuns aici dacă sentimentul frumos nu ar fi existat în sufletele celor care au ars pentru a lumina calea plină de întuneric a timpului, este acea stare de veghe continuă ce ţine sufletul în viaţă chiar şi după topirea trupului. Născută din har, nu din facere, acest foc dulce nu ţine cont de vremuri, de restrişti, de bunăstare, ci doar de beatitudinea împlinirii frumuseţii lui Dumnezeu pe pământ. Căci unde dragoste nu e, nimic nu e, iar sufletul este mai sărac, trupul trece mai greu prin viaţă, fără bucuria pe care numai spiritul acesteia ţi-o poate dărui. Iubirea este sensul tuturor lucrurilor, existând peste tot în Creaţie, fiind unul din numele lui Dumnezeu. Jertfa pe cruce, din iubire faţă de om, a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru refacerea comuniunii între om şi Dumnezeu, este pentru veşnicie pilda cea mai vie şi înfricoşătoare de iubire necondiţionată, curată şi deplină. Din iubire Dumnezeu a trimis pe Duhul Sfânt, Mângâietorul care ne învaţă iubirea. Dacă Dumnezeu ar uita un singur gest, nu ar mai fi dragoste deplină. Ori de câte ori jertfim sinele nostru pentru aproapele săvârşim o răstignire a eului, care ne spală de zgura egoismului. E drept, cu cât e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi suferinţele, dar merită. Un exemplu de deschidere şi jertfă în iubire este şi monahul acela care se ruga ca toţi oamenii să intre în Rai şi pe el să-l lase afară, la poartă, să-i păzească pe cei dinăutru.
Cine iubeşte se transformă, se deşartă în persoana faţă de care îşi manifestă acest sentiment minunat. Iubirea nu are limite, sau mai bine zis iubirea în Dumnezeu nu are limite. Iubirea te învie, te schimbă, te transformă, te jertfeşte pe altarul inimii într-o permanentă liturghie a iertării din care suntem datori neîncetat să ne împărtăşim. În iubire eşti mereu acoperit de aripa unui înger ce îţi picură în inimă, în minte şi în viaţă harul Duhului Sfânt.
Pe lângă echilibru interior, bucurie şi pace sufletească, iubirea este momentul care repară trecutul şi cucereşte viitorul… Şi când te gândeşti că aici pe pământ sufletul atinge doar puţin iubirea, căci dulceaţa Iubirii o vom gusta deplin în veşnicie!"

(Hrisostom Filipescu, Puţine cuvinte, multă iubire, Editura ..., Iaşi, 2013)