Se afișează postările cu eticheta Candela. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Candela. Afișați toate postările

sâmbătă, 1 martie 2014

Ecou - Elena Gheorghe, traducerea in limba franceza a acestei melodii, deosebit de sensibila si frumoasa!!


Câteva cuvinte despre melodie:

Aceasta minunata și sensibila piesa a trezit atâtea ecouri și amintiri in inima mea. Acest cântec rezonează cu/în toată ființa mea.  Umanitatea, în ansamblu, este un 'ecou divin', cel mai concret, cel mai statornic, care are menirea sa poarte peste veacuri flacăra speranței, ecoul firimiturii de lumina primordiala din a cărei substanță toate s-au făcut, toate au apărut și toate au luat ființă, făcându-l sa rezoneze etern în al nostru timp și spațiu dar și dincolo de aceste coordonate, în eternitate...
Umanitatea, de-a lungul timpului, ne-a demonstrat ca este statornica și asta în ciuda numeroaselor războaie purtate, în ciuda numeroaselor boli apărute de-a lungul secolelor și în pofida instabilității ființiale de care omul da mereu dovada, fapt care se datorează numeroaselor sale slăbiciuni, precum fragilitatea, decăderea, inconstanța și efemeritatea propriei și unicei (singularei) sale persoane.
Un bebeluș (orice copil, orice ființă umana pana la urma), de exemplu, este ecoul iubirii și dăruirii complete dintre un bărbat și o femeie și în special ecoul mamei lui, deoarece mama este cea care îl poarta timp de noua luni în pântecele ei, 'în peștera ființei sale'. Astfel, prin nașterea de copii, umanitatea se propaga ca un ecou de lumina peste întunecimea veacurilor, purtând în sufletul ei candela în care încă mai arde Lumina speranței și în care (în care candela) încă mai 'pâlpâie' ecoul strigatului imperativ primordial divin: 'Sa fie Lumina!' Oricât de rea, de întunecată și de distrugătoare va deveni umanitatea, oricât de mult s-ar pierde din spiritul ei de omenie, oricât de machiavelica este si va mai deveni, oricât de mult s-ar perverti, speranța moare ultima, întotdeauna! Luați lumină din lumina lină a lui Hristos și dați mai departe! Va doresc pace, iubire și credință, cat mai multa...în Hristos și multă lumină lină... în inimă! Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Dacă la 'Final de război' (numele unei piese a trupei românești ABCD) va ajunge  și va rămâne chiar și numai un ecou în adevărata noastră Casă cereasca, va fi suficient pentru Iubire, deoarece  în acel ecou este totul, toată istoria Umanității, toată nădejdea Umanității, toată Umanitatea. Acel ecou va fi totul și acel ecou suna cam asa: 'La final de război vom rămâne doar noi, întinși pe iarba și goi, cu cerul tras peste noi'. Eu asa trag nădejde, dar lupta va fi grea pana la sfârșit, caci umanitatea nu va ajunge la liman pana nu va trece de 'puntea suspinelor' și prin 'marea strâmtorare'.

Traducerea în franceza: 

Écho


Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
J'ai attendu que tu m'écrives 'J'suis bien',
Je n'ai aucune nouvelle des tiennes,
Je te porte dans l'âme comme un tatouage,
Je voudrais l'effacer, mais je n'ai pas encore le courage.
Pas un seul signe, pas de sms, j'suis stressée,
L'amour est vrai et désintéressé
D'autant plus que j'ai choisi avec le coeur
Et qu'au dessus tout j'aime de tout mon coeur.
(Refrein:)Chez moi, comme un écho,
Ce n'est que ta voix qui résonne,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour
A peine ai-je pu te dire
Les mots d'adieu,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour.
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
Seulement un écho...
Je tant m'ennuie de nous que ça brûle
Et ça brûle chaque nuit,
Quand je porte ta chemise je te sens de nouveau
C'est comme tes bras me protègent.
Je veux que mon coeur bat la chamade comme au lycée
Je veux de papillons dans l'estomac pour me perdre la tête
Je veux encore une nuit seulement nous deux
Et ensuite je te veux de nouveau
(Refrein:)Chez moi, comme un écho,
Ce n'est que ta voix qui résonne,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour
A peine ai-je pu te dire
Les mots d'adieu,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
Si j'eusses été un peu plus attentif, plus consensuel,
Nous ne serions pas arrivés dans cette situation, j'aime pas comme sonne 'The end',
Tu le sait... tu est mon soleil et je m'en soucie
Et pourtant je ne peux pas venir chez nous quand tu le veux
Et si je n'étais pas dépendant de tes yeux
Et le fait que tu pourrait appartenir à tout moment à l'autre
Je te laisserai un message que 'Je suis parti', écoute,
Ne me demande pas, destination inconnue.
(Refrein:)Chez moi, comme un écho,
Ce n'est que ta voix qui résonne,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour
A peine ai-je pu te dire(Lui: Moi aussi!)
Les mots d'adieu,
Tu étais et tu resteras(Lui: Et tu resteras!...)
Mon plus grand amour.
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
(Lui: You're like an echo of/in my head!)
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...(Lui: And you'll ever be!). Seulement un echo...

Sursa:  http://lyricstranslate.com/ro/ecou-%C3%A9cho.html-2

vineri, 28 februarie 2014

'Only a life lived for others is worth living.' - A. Einstein

 

'În iubire eşti mereu acoperit de aripa unui înger ce îţi picură în inimă, în minte şi în viaţă harul Duhului Sfânt.' - H. Filipescu

Singurul lucru care face ca viata sa merite traita este sa traiesti pt ceilalti, adica sa te dedici aproapelui tau si sa traiesti cat mai putin pt tine, daruindu-te deplin si in intregime! 


"Iubirea nu are sfârşit, ea este o continuă ardere a sufletului, este o candelă veşnic aprinsă, este glasul şoptit care se aude doar în urechile celor care ştiu că lumea nu ar fi ajuns aici dacă sentimentul frumos nu ar fi existat în sufletele celor care au ars pentru a lumina calea plină de întuneric a timpului, este acea stare de veghe continuă ce ţine sufletul în viaţă chiar şi după topirea trupului. Născută din har, nu din facere, acest foc dulce nu ţine cont de vremuri, de restrişti, de bunăstare, ci doar de beatitudinea împlinirii frumuseţii lui Dumnezeu pe pământ. Căci unde dragoste nu e, nimic nu e, iar sufletul este mai sărac, trupul trece mai greu prin viaţă, fără bucuria pe care numai spiritul acesteia ţi-o poate dărui. Iubirea este sensul tuturor lucrurilor, existând peste tot în Creaţie, fiind unul din numele lui Dumnezeu. Jertfa pe cruce, din iubire faţă de om, a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru refacerea comuniunii între om şi Dumnezeu, este pentru veşnicie pilda cea mai vie şi înfricoşătoare de iubire necondiţionată, curată şi deplină. Din iubire Dumnezeu a trimis pe Duhul Sfânt, Mângâietorul care ne învaţă iubirea. Dacă Dumnezeu ar uita un singur gest, nu ar mai fi dragoste deplină. Ori de câte ori jertfim sinele nostru pentru aproapele săvârşim o răstignire a eului, care ne spală de zgura egoismului. E drept, cu cât e mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi suferinţele, dar merită. Un exemplu de deschidere şi jertfă în iubire este şi monahul acela care se ruga ca toţi oamenii să intre în Rai şi pe el să-l lase afară, la poartă, să-i păzească pe cei dinăutru.
Cine iubeşte se transformă, se deşartă în persoana faţă de care îşi manifestă acest sentiment minunat. Iubirea nu are limite, sau mai bine zis iubirea în Dumnezeu nu are limite. Iubirea te învie, te schimbă, te transformă, te jertfeşte pe altarul inimii într-o permanentă liturghie a iertării din care suntem datori neîncetat să ne împărtăşim. În iubire eşti mereu acoperit de aripa unui înger ce îţi picură în inimă, în minte şi în viaţă harul Duhului Sfânt.
Pe lângă echilibru interior, bucurie şi pace sufletească, iubirea este momentul care repară trecutul şi cucereşte viitorul… Şi când te gândeşti că aici pe pământ sufletul atinge doar puţin iubirea, căci dulceaţa Iubirii o vom gusta deplin în veşnicie!"

(Hrisostom Filipescu, Puţine cuvinte, multă iubire, Editura ..., Iaşi, 2013)

luni, 17 februarie 2014

Lumina lina - Ioan Alexandru (O poezie superba, minunata, divina)



Lumină lină lini lumini
Răsar din codri mari de crini
Lumină lină cuib de ceară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de lumi venind
Şi niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieste
Că într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor veni să-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codri mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Şi lumile-au pierit din zare
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumină lină nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi sărăcit
Cel plâns şi cel nedreptăţit
Şi pelerinul însetat
În vatra ta au înnoptat
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină - Logos sfânt