Sarutul Tau flamand m-a salvat!

Niciodata nu voi uita Iubirea si jertfa Ta!

Pe fruntea Ta - picuri de sange,

Iubirea Ta n-o pot ajunge;

Simt cum sufletul mi se stinge

Cand inima-mi seaca si nu mai plange

Cu lacrimi de sange...

Insa eu Te voi plange neincetat...

Suspin dupa Tine flamand si-nsetat;

Traiesc in pacat si sunt intinat,

Dar pe Tine, Iisuse, Te iubesc sincer, curat!

Doar Tu esti vrednic de urmat, Pastorule far' de pacat, Care sufletul mi-ai adapat.

Cauta Sfantul pe-al sau bun Stapan, tanjind dupa Sine ca un nebun,

Rugandu-se Tie, Celui Preabun; dorindu-Te cum si eu Te doresc si nu ma opun,

Cazand in genunchi, ma descompun si-Ti spun: Te rog, Doamne, fa-ma (sa devin) mai bun!

Tu esti toata dorirea mea si-n Fata Ta vreau sa m-adun, sufletul gol sa mi-l expun,
Dar nu gasesc cuvinte potrivite ca sa-ti spun ca te ador mereu, chiar si aici, acum.

Te caut smerit, Te caut tacit, apoi Te chem bland, Te strig tainic, soptit;
Sufletul meu, desi mutilat si ranit, acum e impacat si linistit.
Flacara care arde la marginea fiintei mele mocnit
E flacara care-mi modeleaza fiinta la nesfarsit,
Pregatindu-ma pentru eternitate si pentru integrarea mea in infinit...

Te caut in zari si-n departari,
Te caut pe uscat si peste mari,
In zadar Te caut: ma pierd pe carari;
Si, totusi, Te regasesc (pr)in rugaciuni, dupa lungi si spirituale peregrinari,
Cersind a Ta iubire, cersind a Ta iertare, dar cel mai mult tanjind dupa o sfanta sarutare...

Am iubit pana la desfranare, mi-e sufletul inflacarat,
Te-am cautat in toti si-n toate, intocmai ca un desfranat,
Dar chiar in desfranarea-mi, Doamne, pe Tine Te-am dorit sincer, curat;
Si Te-am aflat in orisicine si doar privind, (un gand patimas si necurat)  m-am intinat,
Dar pe Tine, Iubire, te chem neincetat, pastrandu-Te neintinat in inima si-n gandul smerit, sincer si curat.

Intr-o tainica noapte,
M-ai chemat printre soapte.
Ecoul Tau venea din spatii siderale
Si strabatuse vaste, tacute solitudini ancestrale;
Pe buza prapastiei, eu paseam atunci si mai adanc,
Si Tu, de frica sa nu ma pierzi, m-ai sarutat flamand!

Cât de minunată e iubirea! Iubirea desăvârşită.

Oare dacă fiinţa iubită te-ar pune pe o cruce ai putea să-i mai spui că o iubeşti?

Iubirea desăvârşită persistă chiar şi atunci când fiinţa iubită te tratează cu nepăsare. Iubirea desăvârşită merge până la capăt. Iubirea… Ce e iubirea? Să vezi eternitatea înghesuită în ochii celui iubit. Să te rogi pentru mântuirea sufletului fiinţei iubite mai mult decât te rogi de obicei pentru propria mântuire. Ce e iubirea? Să nu-ţi pese câte defecte are. Nici unde locuieşte, câţi bani are, câte maşini, ce număr poartă la pantofi, de la ce firmă se îmbracă şi aşa mai departe. Imposibil?

Nu, nu este imposibil când iubeşti. Cum îţi dai seama că iubeşti? Atunci când ţi-e cel mai greu. Atunci când suferi cumplit. Când simţi că ai cea mai grea cruce de dus. Grea şi totuşi dulce. Usturătoare şi totuşi plină de mângâiere. Cum vine asta? Atunci când îi spui lui Dumnezeu, seara, la rugăciune: “Nu mai pot, Doamne! Fă ceva! Ia viaţa mea în mâinile Tale”. Atunci este începutul iubirii. Abia atunci descoperi adevărata iubire în toată splendoarea ei. Da, în mijlocul lacrimilor tale, în mijlocul frământărilor tale. În rugăciunea ta. Acolo e iubire.

Există o mare diferenţă între a-i declara şi a-i arăta cuiva faptul că îl iubeşti. Nu e important să-ţi declari iubirea cu voce tare. Hristos ţi-a arătat iubirea. Cum? “Pironit văzându-Te pe Cruce” cântăm cu toţii în Vinerea Mare, la Prohod. Şi mai cântăm de asemenea: “Stăpânul a toate, mort se vede acum”. Aceasta este iubirea Lui arătată nouă, păcătoşilor. Arătată ţie şi mie. Ce ne învaţă pe toţi Sfântul Apostol Pavel? “Să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.” El ne face cunoscută iubirea Sa nemărginită.

Oare dacă fiinţa iubită te-ar pune pe o cruce ai putea să-i mai spui că o iubeşti? Nu ai suporta un simplu ac înfipt în palmă, dar un cui… Ai suporta oare să fii pironit/ă pentru o fată/un băiat? Ai suporta să guşti oţet amestecat cu fiere? Şi totuşi El a suportat. De ce? Din iubirea Lui negrăită. Sigur, nimeni nu te pune să te răstigneşti pentru cineva. Ştii de ce nu te pune nimeni? Pentru că iubirea este însăşi răstignire.

Pentru a ajunge să vezi acea veşnicie în ochii fiinţei iubite trebuie să treci prin multe clipe urâte. Trebuie să-ţi pui o mie de întrebări şi să descoperi de fapt că nu îţi poate răspunde nimeni la ele. Răspunsul e în inima ta. Nimeni nu-ţi poate lua ceea ce simţi. Nu trebuie să permiţi nimănui să calce peste comoara zămislită înlăuntrul tău. Iubirea nu e doar un sentiment. Iubirea e o comoară. Păstreaz-o.

Acum un an îmi amintesc că am scris într-un articol: “Iubirea e mai ceva decât un om care suferă de demenţă vasculară. Am ajuns la concluzia că nu e un film, nu e o durere morală, nu e un chin, nu e o suferinţă, nu e un capriciu, nu e o încercare, nu e un demon, nu e o amărăciune. E însăşi moartea. Mori în timp ce iubeşti. Mori când începi să iubeşti. Există doar început. Nu există final. Mori căutând această finalitate. În zadar.” Astăzi am descoperit însă, în timpul Sfintei Liturghii, viaţa. Da, în acea moarte reprezentată de iubire. Acolo e viaţă. Mori în timp ce iubeşti ca mai apoi să viezi. Ai observat ce se cântă în troparul unei Sfinte Muceniţe? “(…) mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine”. Cât de frumos! Aceasta este iubirea adevărată. Şi nu poţi iubi pe altcineva dacă pe Dumnezeu nu ai învăţat încă să-L iubeşti cât de puţin.

Iubirea desăvârşită se naşte în momentul în care renunţi la tine, pentru el sau pentru ea. Te dezrădăcinezi…de tine! Uiţi de tine! Uiţi de nevoile tale! Uiţi că eşti bolnav, uiţi că nu ai ce mânca, uiţi că stai în frig, uiţi orice fel de necaz care se abate asupra ta. Iubirea este tămăduire, iubirea este hrană. Iubirea este foc.

Nu trebuie să te duci în faţa fiinţei iubite şi să-i spui ceea ce simţi. Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze. El ştie ce se ascunde în interiorul fiecărui om. Când eram doar o copilă credeam că iubesc… Şi cum mi-am “demonstrat” eu iubirea? L-am bătut pe umăr urându-i: “Crăciun Fericit!”. Apoi am fugit fără să aştept vreun răspuns. E o întâmplare ce mă amuză acum. Mă amuz de această întâmplare de fapt în fiecare an, înainte de Naşterea Mântuitorului. Dar pe atunci asta credeam eu că înseamnă iubirea.

Pe tine, cel/cea care vei citi aceste rânduri… te îndemn la altceva! Vorbeşte cu Domnul despre fiinţa ta dragă. Spune-i să facă tot posibilul încât persoana respectivă să simtă Naşterea, Învierea, Înălţarea Lui. După ce va simţi acestea, va simţi cu siguranţă şi ceea ce simţi tu pentru ea. La El toate sunt cu putinţă. Nu uita asta. Nu uita nici ceea ce scrie în Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, şi anume: “În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.” (1 Ioan, 1,4) Să nu-ţi fie teamă de ceva. Să nu cumva să regreţi. Îndrăzneşte să iubeşti. Îndrăzneşte să iubeşti cu iubirea Lui. “Iubirea să se înmulţească!” ne spune tuturor şi Sfântul Apostol Iuda.

Iubirea desăvârşită persistă chiar şi atunci când fiinţa iubită te tratează cu nepăsare. Iubirea desăvârşită merge până la capăt. Iubirea…

Cât de minunată e iubirea!

Sursa: Ortodoxia Tinerilor

http://jurnalspiritual.eu/oare-daca-fiinta-iubita-te-ar-pune-pe-o-cruce-ai-putea-sa-i-mai-spui-ca-o-iubesti/

Ecou - Elena Gheorghe, traducerea in limba franceza a acestei melodii, deosebit de sensibila si frumoasa!!

Câteva cuvinte despre melodie:

Aceasta minunata și sensibila piesa a trezit atâtea ecouri și amintiri in inima mea. Acest cântec rezonează cu/în toată ființa mea.  Umanitatea, în ansamblu, este un 'ecou divin', cel mai concret, cel mai statornic, care are menirea sa poarte peste veacuri flacăra speranței, ecoul firimiturii de lumina primordiala din a cărei substanță toate s-au făcut, toate au apărut și toate au luat ființă, făcându-l sa rezoneze etern în al nostru timp și spațiu dar și dincolo de aceste coordonate, în eternitate...
Umanitatea, de-a lungul timpului, ne-a demonstrat ca este statornica și asta în ciuda numeroaselor războaie purtate, în ciuda numeroaselor boli apărute de-a lungul secolelor și în pofida instabilității ființiale de care omul da mereu dovada, fapt care se datorează numeroaselor sale slăbiciuni, precum fragilitatea, decăderea, inconstanța și efemeritatea propriei și unicei (singularei) sale persoane.
Un bebeluș (orice copil, orice ființă umana pana la urma), de exemplu, este ecoul iubirii și dăruirii complete dintre un bărbat și o femeie și în special ecoul mamei lui, deoarece mama este cea care îl poarta timp de noua luni în pântecele ei, 'în peștera ființei sale'. Astfel, prin nașterea de copii, umanitatea se propaga ca un ecou de lumina peste întunecimea veacurilor, purtând în sufletul ei candela în care încă mai arde Lumina speranței și în care (în care candela) încă mai 'pâlpâie' ecoul strigatului imperativ primordial divin: 'Sa fie Lumina!' Oricât de rea, de întunecată și de distrugătoare va deveni umanitatea, oricât de mult s-ar pierde din spiritul ei de omenie, oricât de machiavelica este si va mai deveni, oricât de mult s-ar perverti, speranța moare ultima, întotdeauna! Luați lumină din lumina lină a lui Hristos și dați mai departe! Va doresc pace, iubire și credință, cat mai multa...în Hristos și multă lumină lină... în inimă! Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Dacă la 'Final de război' (numele unei piese a trupei românești ABCD) va ajunge  și va rămâne chiar și numai un ecou în adevărata noastră Casă cereasca, va fi suficient pentru Iubire, deoarece  în acel ecou este totul, toată istoria Umanității, toată nădejdea Umanității, toată Umanitatea. Acel ecou va fi totul și acel ecou suna cam asa: 'La final de război vom rămâne doar noi, întinși pe iarba și goi, cu cerul tras peste noi'. Eu asa trag nădejde, dar lupta va fi grea pana la sfârșit, caci umanitatea nu va ajunge la liman pana nu va trece de 'puntea suspinelor' și prin 'marea strâmtorare'.

Traducerea în franceza: 

Écho

Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
J'ai attendu que tu m'écrives 'J'suis bien',
Je n'ai aucune nouvelle des tiennes,
Je te porte dans l'âme comme un tatouage,
Je voudrais l'effacer, mais je n'ai pas encore le courage.
Pas un seul signe, pas de sms, j'suis stressée,
L'amour est vrai et désintéressé
D'autant plus que j'ai choisi avec le coeur
Et qu'au dessus tout j'aime de tout mon coeur.
(Refrein:)Chez moi, comme un écho,
Ce n'est que ta voix qui résonne,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour
A peine ai-je pu te dire
Les mots d'adieu,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour.
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
Seulement un écho...
Je tant m'ennuie de nous que ça brûle
Et ça brûle chaque nuit,
Quand je porte ta chemise je te sens de nouveau
C'est comme tes bras me protègent.
Je veux que mon coeur bat la chamade comme au lycée
Je veux de papillons dans l'estomac pour me perdre la tête
Je veux encore une nuit seulement nous deux
Et ensuite je te veux de nouveau
(Refrein:)Chez moi, comme un écho,
Ce n'est que ta voix qui résonne,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour
A peine ai-je pu te dire
Les mots d'adieu,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
Si j'eusses été un peu plus attentif, plus consensuel,
Nous ne serions pas arrivés dans cette situation, j'aime pas comme sonne 'The end',
Tu le sait... tu est mon soleil et je m'en soucie
Et pourtant je ne peux pas venir chez nous quand tu le veux
Et si je n'étais pas dépendant de tes yeux
Et le fait que tu pourrait appartenir à tout moment à l'autre
Je te laisserai un message que 'Je suis parti', écoute,
Ne me demande pas, destination inconnue.
(Refrein:)Chez moi, comme un écho,
Ce n'est que ta voix qui résonne,
Tu étais et tu resteras
Mon plus grand amour
A peine ai-je pu te dire(Lui: Moi aussi!)
Les mots d'adieu,
Tu étais et tu resteras(Lui: Et tu resteras!...)
Mon plus grand amour.
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...
(Lui: You're like an echo of/in my head!)
Écho... écho... o-o-o
Seulement un écho... écho... o-o-o...(Lui: And you'll ever be!). Seulement un echo...

Sursa:  http://lyricstranslate.com/ro/ecou-%C3%A9cho.html-2