Jertfa
Ai taiat adanc in mine
Atunci cand, bland si inocent, eu cautam calea spre tine,
Si te-am iubit cum n-am iubit pe nimeni
Insa tu n-ai stiut decat sa ma ranesti...
Niciodata tu n-ai intentionat sa ma iubesti
Si, vrand, nevrand, tot ce-ai facut a fost ma (zd)robesti!
Ai patruns atat de adanc in fiinta mea,
Ai ravasit si-ai razvratit fiecare atom din ea,
M-ai ranit atat de profund,
Incat cu totul era sa ma (s)cufund;
Si rana m-ar fi inghitit in intregime,
Dar am aflat iubire si iertare in Treime!
Am crezut ca un nebun in sarutarea ta,
Insa, in privirea ta, stralucea sabia;
Pe-atunci eu nu stiam ca, de fapt, tu ma tai cu ea,
Voind s-o potrivesti adanc in inima mea;
Si a patruns in suflet si in gand,
Fiind nevoit sa ma consum(=ard), plangand
Pan-am ajuns pe patul cel divin,
Unde am ars cu totul si deplin.
Tu, inger bland si pasnic mesager divin,
Tu nu ai vrut nicicand sa ma ranesti;
Ai vrut doar sa ma inveti sa devin...
Ai vrut doar sa ma imblanzesti
Ca sa simt cu adevarat cum e sa iubesti!
Ai aparut pe ceru-ntunecat,
Erai un fluture imens si neinfricat,
Zburai in noaptea vietii mele,
Ma luminai cu luna si cu stele
Pan-ai incins cerul cu ele...
Clipeau chiar si ele, frumoasele stele
Cand, brusc, intreg Cerul s-a stins
Si-atunci L-am cunoscut pe Cel distins,
Care mi-a luminat calea si, dintr-un ocean de intuneric, m-a cuprins
Cu lumina cea vesnic nestinsa(aprinsa) si de neatins.
